sâmbătă, 24 decembrie 2011

Despărțire în flori

Autor: Adrian Păunescu



                        La sărbatoarea florilor de măr,
                        când drumul cere pașii să se-aștearnă,
                        acum ne despărtim într-adevăr
                        precum ne promisesem astă iarnă.
                        ...
                       Adio, deci, mai e ceva de zis,
                       când cad din geam deodată două glastre:
                       se sinucide parcă un cais
                       la sărbătoarea despărțirii noastre.


                       Ne mai rămâne floarea de gutui,
                       că toate celelalte ne condamnă,
                       doar ei mai poți câte ceva să-i spui,
                       să mi te amintească înspre toamnă
                       ...
                       La sărbătoarea florilor de soc,
                       când lunca lumii gâlgâie sălbatic,
                       ne despărtim, plângând, la acest foc
                       pe-a cărui vatră noi am fost jăratec.

                      De măr, de visin, de gutui, de păr,
                      e floarea-n sărbatori până departe,
                      acum ne despărțim într-adevăr
                      cu-atâtea flori în jur ca la o moarte.

                      Ce-i zis e zis și-n cântec îți spuneam
                      că va fi aceasta clipa - n care
                      de-atâtea flori pe fiecare ram
                      ninsorile vor mirosi a floare.


joi, 15 decembrie 2011

Flori de cireș în poezia japoneză ( III )


Pentru japonezi, floarea de cireș are un simbol aparte, fiind asociată cu frumusețea, cu iubirea, cu afecțiunea, cu gingășia și efemeritatea, dar și cu însuflețirea sufletească, căldura, energia și naturalețea.

Sărbătoarea florilor de cireș este în Japonia o tradiție.Se numește ”Hanami Sakura”...
”Hanami” se traduce prin ”privitul florilor”. ”Sakura” este denumirea pentru cireș și florile sale.Există peste
4oo de varietăți de cireș ornamental,cultivate în special pentru frumusețea florilor în diferite nuanțe de roz.


Ele sunt sursa de inspirație pentru acele mici poeme,mici bijuterii literare numite ”tanka” și ”haiku” .

Floarea de cireş
Semănând cu neaua dalbă
 Într-atât că par aievea –
Poate trece drept o urmă
A zăpezii ce-a căzut… (anonim)  

             Florile de cireş
             Licărind departe-n munte
             În fața zorilor
             s-au scuturat nezărite…
             n-au fost oare fulgi de nea? (Ton – A)

                           Noaptea de primăvară
                           s-a sfârşit
                           cu florile de cireş. (Matsuo Basho)

                                         Primăvara, călătoare, 
                                         şovăie
                                         în ultimele flori de cireş. (Yosa Buson)

                                         Câte, câte lucruri
                                         nu-ţi aduc aminte
                                         aceste flori de cireş ! (Matsuo Basho) 

marți, 13 decembrie 2011

Flori de cireș în poezia japoneză ( II )


 ”Tanka și haiku sunt în primul rând „poezii de atmosferă” supuse unor reguli aparte, doar lor specifice,supuse unor reguli care se situează intre prozodie și sugeste.ţara cireşilor în floare”. Specia pe care o cultivă ea, „cerasus pseudocerasus”, nu fructifică. Spectacolul feeriei florale are scurte stagiuni preestivale, răgaz de poetică încântare. Se organizează adevărate pelerinaje la locurile celebre pentru cireşii lor. ”

Poemul nu poate fi conceput fără peisaj, fără elemente de pastel. În Japonia există un adevărat cult al florilor în general şi al florilor de cireş în special. Japonia este „
(Ioan Timuș: Japonia,arta,femeia,viața socială”)


Din timpuri imemoriale japonezii au elogiat frumusețea florii de cireș(SAKURA) și le-au dedicat poeme.

   De te-aş rupe să te duc,
   Aş da dovadă de cruzime,
   O, floare de cireş!
   Sub purpuriile petale
   Voi sta privind, până te scuturi… (Yamabe no Akahito)

             Ah, florilor de cireş,
             De v-ar răpi un vânt de munte
             Într-un vârtej ameţitor
             Ca, rătăcit printre petale,
             Să nu-mi mai plece oaspetele! (episcopul Henjo)

                         Flori de cireş,
                         Ca norii risipiţi-vă
                         Ascunzând cărarea
                         Pe care Bătrâneţea
                         Cică s-ar apropia! (Ariwara no Narihira)

                                    Lacrimi vărsate
                                    De ploaia primăverii?
                                    Toţi sunt întristaţi
                                    Că florile de cireş
                                    Se vor scutura curând… (Otomo no Kuronushi)

Poeme haiku din volumul”Antologie de poezie clasică japoneză”(Ion Acsan-Dan Constantinescu)
 

vineri, 9 decembrie 2011

Flori în poezia japoneză ( I )

Tanka și Haiku
1.”Înclinarea poeţilor niponi spre genul şi versul scurt nu este întâmplătoare şi nu are la bază comoditatea, capriciul sau lipsa de suflu. Oamenii de aici sunt înzestraţi cu geniul miniaturalului, având vocaţia de a reduce arborii impunători la proporţii liliputane şi pajiştea la o singură floare, fără a le răpi nimic din naturaleţea lor.”
(citat din volumul Antologie de  poezie clasică japoneză)  Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1981, autori Ion Acsan şi Dan Constantinescu.

2.O mulţime de reguli stricte izbutesc să facă din grădina japoneză o mică bijuterie […]. Se găsesc în ea atâtea lucruri al căror rost sau simbol nu-l bănuieşti şi care contribuie cu toate la farmecul ei.”
Şi despre tanka şi haiku se poate spune că sunt „mici bijuterii”, fireşte, lirice, în care simbolul joacă un rol preponderent. Dincolo de pitorescul şi originalitatea lor frapantă, toate artele tradiţionale japoneze au o trăsătură comună: dragostea pentru flori şi natură”.
(Ioan Timuș:”Japonia-Arta-femeia-viața socială”,Buc.)


3.Poeme:
             
               Viața mea toată
               Frunze purtate de vânt
               În prag de toamnă
                                          (Kimura Kazashi(poet)

               Grands ou petits
               les chrysanthèmes
               ne rivalisent pas
                         (Mari sau mici,
                          crizantemele,
                          nu concurează între ele)

                                                       Primavara
                                                       Lumea nu mai este
                                                       Decat flori de cireș. (Ryokan )

                    
                                                        Cerne-mi-te lin,
                                                        Ploaie de primăvară!
                                                        Să nu risipeşti Florile cireşului
                                                        Cât încă nu le-am văzut… (anonim)


sâmbătă, 3 decembrie 2011

Flori vesele,flori triste (I)

Două poeme mici



        1.Macul
     Tradiția medievală spune că macul a apărut din sângele sfinților martiri.
     La francezi,macul este floarea amintirii.
     Romanii credeau că macul poate fi folosit ca leac pentru rănile sufletești provocate de iubire.

Am văzut un câmp rănit,
de atâţia maci în floare
de plângea, sângerând ,lanul
viselor, spre neuitare!

(Ioana Voicilă-Dobre:Câmp de maci))


       2. Narcisa
     Este considerată floarea tristeții și a însingurării.

Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are dacă o atingi pe obraz
Sunetul unor paşi care pleacă.

(Ocatvian Paler:Definiția despărțirilor)

joi, 17 noiembrie 2011

Toporași ( două legende)

Toporași
( două legende)

  
   O legendă spune ca regele Gheții și-a dorit o mireasă, care să-i poată topi inima și să-i aducă fericirea. Astfel, i s-a găsit o fată pe nume Violeta, de care acesta s-a îndrăgostit, iar dragostea l-a făcut mai bun. Violetei i s-a făcut dor de oamenii între care trăise și a cerut regelui Gheții să se poată reîntoarce la oameni în fiecare primăvară și apoi sa revină în împărăția Gheții. Regele i-a împlinit dorința și astfel a apărut această minunată floare. 
 

   O altă legendă spune că una dintre frumoasele fiice ale lui Atlas,  fiind urmărită de razele arzătoare ale lui Apolo, zeul soarelui, i s-a adresat lui Zeus, implorându-i protecția. Atunci măritul stăpân al fulgerului a ascuns-o într-un crâng umbros , transformând-o într-un toporaș înmiresmat...



marți, 8 noiembrie 2011

Poeme într-un vers

Autor : Ion Pillat
Poeme într-un vers
(cu și despre flori)



1.Intâile micșunele:
                    Copilul primăverii deschde ochi albaștri

2.Bujori sălbatici :
                   Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii

                                                               
3.Lalele:
                   Oștirea cu turbane stă siruri în grădină

                                                                
4.Prier:
                   Oprit în drum,migdalul ne-ntinde flori sfios.

5.Floare târzie:
                   A nins pe munți.O roză a tremurat în parc.

                                                                                          
                          

duminică, 30 octombrie 2011

Moartea narcisului


Autor : Dimitrie Anghel

             I
                       
                Trăiește încă floarea frumoasă de ieri sară,
                Surîde lîngă mine, pe-o margine de cupă;
                Căci eu îi port de grijă cu drag, ca să nu moară,
                În amintirea mânii ce s-a întins s-o rupă.

                Trăiește încă floarea, dar inima mea bate,
                Văzînd-o cum pălește din ce în ce mai tare.
                Sunt alte flori desigur mai mândre și bogate;
                Dar numai eu știu taina Narcisului ce moare.

                Trăiește floarea încă, dar mâne-ncet va plânge
                Alăturea de cupă, petală cu petală,
                Și flacăra ce arde în mine se va stinge,
                Ca focul care-l uită pe vatră o vestală...
                ...
                
             IV

                În liniștea odăii s-a stins încet-încet...
                Nu și-a fărmat viața petală cu petală,
                Ci a murit cu fața din ce în ce mai pală,
                Ca un bolnav ce-ngroapă cu dânsul un secret.

                Așa s-a stins în taină, și nimeni n-a știut,
                Căci în minuta asta de grea melancolie,
                Eu singur stam de față la muta-i agonie,
                Și singur mi-am dat seama atunci ce s-a pierdut.

                Iar cînd a fost ca toate aceste să le scriu,
                Asemeni unui suflet de moarte dezlegat,
                Un blând parfum în aer ușor s-a strecurat,
                Și a rămas în casă plutind pân-în târziu.


miercuri, 26 octombrie 2011

Albăstrele

 Albăstrele
Autor :Vladimir Sosiura
Traducere Maria Banuș
(din volumul ”Poezia de dragoste a lumii”
1965)
                                
                                   Sinilii, pe şesuri, ce de albăstrele!
                                   Şi privirea dragei - tot o albăstrea
                                   Râu-n zări desface sinilii cordele,
                                   trec peste răzoare, eu şi draga mea.

                                   Anii se vor duce, vor zbura ca norii,
                                   oameni vor culege flori, ca şi acu.
                                   Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii
                                   albăstrele, poate, fi-vom eu şi tu.

                                   Un flăcău va duce fata pe cărare,
                                   despre fericire păsări vor zvoni,
                                   cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,
                                   ochii dragei sale va asemui.

miercuri, 19 octombrie 2011

Despre flori...


Goethe:
Florile sunt simboluri frumoase ale naturii prin care ea ne arată cât de mult ne iubește.

H.Heine:
Parfumurile sunt sentimentele florilor.

V.Hugo:
Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut femeia,El nu ar fi făcut floarea.

Rabindranath Tagore:
Un grăunte de praf nu întinează  o floare.

William Blake:
Intr-un grăunte de nisip să vezi o lume
În ficare floare de câmp , Paradisul.

Paul Claudel:
Floarea este trecătoare,dar bucuri pe care ne-a dat-o într-un minut
Nu ste dintre acele lucruiri care au început sau sfărșit.

Henri Matisse:
Există flori pretutindeni pentru cine vrea să le vadă.






joi, 13 octombrie 2011

Floricele de petunii

Autor:Corneliu Liveanu
Floricele de petunii
(fragment)


Cum păşeam sub raza lunii,
pe cărări cu iarbă deasă
floricele de petunii mă-nsoţeau,
cântând spre casă.

O, voi, flori încântătoare
pentru cine, pentru cine
înălţaţi, cu-nfiorare,
doruri şi cântări senine ?

Noi trimitem cu tot dorul
 zi şi noapte mulţumirea,
către Tatăl Creatorul,
ce ne-a pus în piept iubirea!

Mă întâmpinau gorunii
prin poienile-nnoptate,
iar mireasma de petunii
se-nălţa cu pietate.
*

duminică, 9 octombrie 2011

Legenda Daliei

Autor: GH.Tomozei


                              A fost demult...și Daliei ,crăița,
                              i s-a pierdut ,de bună seamă,vița.
                              Doar basmul ne-amintește câteodată
                              că fata a rămas nemăritată.
                              se vede c-a fost tare mofturoasă
                              și-a fost bogată foarte și frumoasă...
                              Era înaltă ți-avea trup subțire
                              și-și alesese,în sfârșit un mire
                              cu care-a hotărât să facă nuntă.
                            ” Mai pune-o funtă și mai pune-o funtă,
                              e prea săracă rochia purpurie,
                              spre alta ochiul prcă mă îmbie,
                              că e cu flori mai proaspete și-i nouă.
                              (ce-ar fi de le-aș purta pe amândouă?)”.
                              Mai pune o funtă și mai pune una...
                              Când a sfârșit murea în zare luna.
                              S-au risipit în patru zări nuntașii
                              și mirele-a plecat,s-au dus și nașii...
                              Doar dalia bolborosea-nainte,
                              nemulțumită încă de veșminte.
                              Când s-a lăsat pustiu peste palate
                              era-mbrăcată abia pe jumătate...
                              Acuma ,ca în vremea zânei Dochii,
                              e-nveșmântată-n patruzeci de rochii;
                              trufașa trândăvește prin grădină,
                              dar mirele întârzâie să vină.

                            

joi, 6 octombrie 2011

Visul florilor

Autor:Constantin Rusu



                                         Visul florilor

                               Prin gândurile mele puse în amurg
                               îmi ascund cuvintele printre petale
                               unduind în mireasma de flori albe
                               care vestesc răsăritul primăverii.

                               Depărtările parcă devin înguste
                               şi timpul trecut e atins de uitare,
                               în contemplarea câmpiilor tremurând
                               lângă misterul zăpezii adormite.

                               Florile caută sclipirea stelelor
                               şi clădesc ele singure curcubee
                               sub tremurul glasului de ciocârlii
                               strângând şi culorile înmiresmate.

                               Florile au înţelesuri neînţelese
                               şi lasă moştenire reînvierea,
                               ne ţin întrebările fără răspuns,
                               iar visul lor nu-l vom citi niciodată.


sâmbătă, 1 octombrie 2011

Floare de toamnă...

MOTTO : ”Prima floare înflorită pe Terra a fost o invitaţie la un cântec încă nenăscut”.(Rabindranath Tagore)


Mică lectură de toamnă :

Crizantemele sunt florile amurgului de toamnă, de o frumuseţe serafică, senină, gânditoare. Sub vălul ploilor mărunte, cenuşii, sunt resemnări superbe, mirări colorate, visări cromatice, clipiri de lumină vie. Numai ele, cu tâlcul lor simbolic pot însoţi pâlpâirea lumânărilor pe mormintele vechi şi proaspete, pe mormintele toamnei.”(Iuliu Bărbat ”Nedeia florilor”
 

Crizantemă – floarea deznădejdii...

                                  
                                   Crizantemă – floarea deznădejdii
                                   Cu parfumul tău trist şi amar
                                   Că-i aproape răsuflarea iernii
                                   Îmi aduci aminte iar şi iar.

                                   Floare enigmatică şi pură,
                                   Palid semn al verii ce s-a dus –
                                   Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
                                   Nici tandreţi nici sentimente nu-s?

                                   Tu, regina frunzelor de-aramă,
                                   Tu, cea sărutată de zăpezi,
                                   Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
                                   Când s-aşterne bruma prin livezi.

                                   Crizantemă – floare solitară
                                   Tu, ce înfloreşti când pomii mor,
                                   De ce mă cuprinde-n fapt de seară
                                   De trecutul mort atâta dor?

                                   Floarea tinereţilor apuse,
                                   Crizantemă – ultim vis aprins,
                                   De ce îmi rămân mereu nespuse
                                   Lacrima şi dorul meu nestins.

                                   În grădina sufletului meu,
                                   Pustiită straşnic de tristeţi,
                                   Stai de-a pururi cu parfumul tău
                                   Tămâind amare dimineţi.

                                   Lăcrimând când gerul te va arde
                                   Şi zăpada floare-ţi va păli,
                                   Te-oi culege şi te-oi pune-n suflet
                                   Şi-mpreună ne vom vesteji.

                                   Crizantemă – floarea deznădejdii,
                                   Floarea ceţii şi-a tristeţilor,
                                   Sub troian de gheaţă când vei zace
                                   Te-oi păstra în rana ochilor.

Autor :Boris Ioachim

luni, 19 septembrie 2011

Crizanteme

Crizanteme
Autor : Victor Eftimiu 
                              
                                              
                                Aşteaptă-mă diseară la fereastră
                                Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare...
                                Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
                                Să-mpodobim iubirea care moare...

                               Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme...
                               Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
                               În viaţa lor e moartea primăverii,
                               Cu viaţa lor iubirea ni se curmă...

                               Aşteaptă-mă diseară la fereastră
                               Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
                               Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
                               Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris...


     

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Brândușe târzii

BRÂNDUȘE TÂRZII
Autor: Mariana Ghicioi

                               Brânduşele, mici ruguri movulii
                               Ardeau în amintirea unor vise.
                               Mai stăteau drepte, ancorate-n glii,
                               Însă păreau cumva... de mult ucise.

                               Se uzurpase-n trupul lor subţire
                               Culoarea. Tremurau aşa, -ntr-o doară,
                               Într-o reminiscenţă de trăire...

                               Oare mureau de-atâta primăvară?