sâmbătă, 24 decembrie 2011

Despărțire în flori

Autor: Adrian Păunescu



                        La sărbatoarea florilor de măr,
                        când drumul cere pașii să se-aștearnă,
                        acum ne despărtim într-adevăr
                        precum ne promisesem astă iarnă.
                        ...
                       Adio, deci, mai e ceva de zis,
                       când cad din geam deodată două glastre:
                       se sinucide parcă un cais
                       la sărbătoarea despărțirii noastre.


                       Ne mai rămâne floarea de gutui,
                       că toate celelalte ne condamnă,
                       doar ei mai poți câte ceva să-i spui,
                       să mi te amintească înspre toamnă
                       ...
                       La sărbătoarea florilor de soc,
                       când lunca lumii gâlgâie sălbatic,
                       ne despărtim, plângând, la acest foc
                       pe-a cărui vatră noi am fost jăratec.

                      De măr, de visin, de gutui, de păr,
                      e floarea-n sărbatori până departe,
                      acum ne despărțim într-adevăr
                      cu-atâtea flori în jur ca la o moarte.

                      Ce-i zis e zis și-n cântec îți spuneam
                      că va fi aceasta clipa - n care
                      de-atâtea flori pe fiecare ram
                      ninsorile vor mirosi a floare.


joi, 15 decembrie 2011

Flori de cireș în poezia japoneză ( III )


Pentru japonezi, floarea de cireș are un simbol aparte, fiind asociată cu frumusețea, cu iubirea, cu afecțiunea, cu gingășia și efemeritatea, dar și cu însuflețirea sufletească, căldura, energia și naturalețea.

Sărbătoarea florilor de cireș este în Japonia o tradiție.Se numește ”Hanami Sakura”...
”Hanami” se traduce prin ”privitul florilor”. ”Sakura” este denumirea pentru cireș și florile sale.Există peste
4oo de varietăți de cireș ornamental,cultivate în special pentru frumusețea florilor în diferite nuanțe de roz.


Ele sunt sursa de inspirație pentru acele mici poeme,mici bijuterii literare numite ”tanka” și ”haiku” .

Floarea de cireş
Semănând cu neaua dalbă
 Într-atât că par aievea –
Poate trece drept o urmă
A zăpezii ce-a căzut… (anonim)  

             Florile de cireş
             Licărind departe-n munte
             În fața zorilor
             s-au scuturat nezărite…
             n-au fost oare fulgi de nea? (Ton – A)

                           Noaptea de primăvară
                           s-a sfârşit
                           cu florile de cireş. (Matsuo Basho)

                                         Primăvara, călătoare, 
                                         şovăie
                                         în ultimele flori de cireş. (Yosa Buson)

                                         Câte, câte lucruri
                                         nu-ţi aduc aminte
                                         aceste flori de cireş ! (Matsuo Basho) 

marți, 13 decembrie 2011

Flori de cireș în poezia japoneză ( II )


 ”Tanka și haiku sunt în primul rând „poezii de atmosferă” supuse unor reguli aparte, doar lor specifice,supuse unor reguli care se situează intre prozodie și sugeste.ţara cireşilor în floare”. Specia pe care o cultivă ea, „cerasus pseudocerasus”, nu fructifică. Spectacolul feeriei florale are scurte stagiuni preestivale, răgaz de poetică încântare. Se organizează adevărate pelerinaje la locurile celebre pentru cireşii lor. ”

Poemul nu poate fi conceput fără peisaj, fără elemente de pastel. În Japonia există un adevărat cult al florilor în general şi al florilor de cireş în special. Japonia este „
(Ioan Timuș: Japonia,arta,femeia,viața socială”)


Din timpuri imemoriale japonezii au elogiat frumusețea florii de cireș(SAKURA) și le-au dedicat poeme.

   De te-aş rupe să te duc,
   Aş da dovadă de cruzime,
   O, floare de cireş!
   Sub purpuriile petale
   Voi sta privind, până te scuturi… (Yamabe no Akahito)

             Ah, florilor de cireş,
             De v-ar răpi un vânt de munte
             Într-un vârtej ameţitor
             Ca, rătăcit printre petale,
             Să nu-mi mai plece oaspetele! (episcopul Henjo)

                         Flori de cireş,
                         Ca norii risipiţi-vă
                         Ascunzând cărarea
                         Pe care Bătrâneţea
                         Cică s-ar apropia! (Ariwara no Narihira)

                                    Lacrimi vărsate
                                    De ploaia primăverii?
                                    Toţi sunt întristaţi
                                    Că florile de cireş
                                    Se vor scutura curând… (Otomo no Kuronushi)

Poeme haiku din volumul”Antologie de poezie clasică japoneză”(Ion Acsan-Dan Constantinescu)
 

vineri, 9 decembrie 2011

Flori în poezia japoneză ( I )

Tanka și Haiku
1.”Înclinarea poeţilor niponi spre genul şi versul scurt nu este întâmplătoare şi nu are la bază comoditatea, capriciul sau lipsa de suflu. Oamenii de aici sunt înzestraţi cu geniul miniaturalului, având vocaţia de a reduce arborii impunători la proporţii liliputane şi pajiştea la o singură floare, fără a le răpi nimic din naturaleţea lor.”
(citat din volumul Antologie de  poezie clasică japoneză)  Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1981, autori Ion Acsan şi Dan Constantinescu.

2.O mulţime de reguli stricte izbutesc să facă din grădina japoneză o mică bijuterie […]. Se găsesc în ea atâtea lucruri al căror rost sau simbol nu-l bănuieşti şi care contribuie cu toate la farmecul ei.”
Şi despre tanka şi haiku se poate spune că sunt „mici bijuterii”, fireşte, lirice, în care simbolul joacă un rol preponderent. Dincolo de pitorescul şi originalitatea lor frapantă, toate artele tradiţionale japoneze au o trăsătură comună: dragostea pentru flori şi natură”.
(Ioan Timuș:”Japonia-Arta-femeia-viața socială”,Buc.)


3.Poeme:
             
               Viața mea toată
               Frunze purtate de vânt
               În prag de toamnă
                                          (Kimura Kazashi(poet)

               Grands ou petits
               les chrysanthèmes
               ne rivalisent pas
                         (Mari sau mici,
                          crizantemele,
                          nu concurează între ele)

                                                       Primavara
                                                       Lumea nu mai este
                                                       Decat flori de cireș. (Ryokan )

                    
                                                        Cerne-mi-te lin,
                                                        Ploaie de primăvară!
                                                        Să nu risipeşti Florile cireşului
                                                        Cât încă nu le-am văzut… (anonim)


sâmbătă, 3 decembrie 2011

Flori vesele,flori triste (I)

Două poeme mici



        1.Macul
     Tradiția medievală spune că macul a apărut din sângele sfinților martiri.
     La francezi,macul este floarea amintirii.
     Romanii credeau că macul poate fi folosit ca leac pentru rănile sufletești provocate de iubire.

Am văzut un câmp rănit,
de atâţia maci în floare
de plângea, sângerând ,lanul
viselor, spre neuitare!

(Ioana Voicilă-Dobre:Câmp de maci))


       2. Narcisa
     Este considerată floarea tristeții și a însingurării.

Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are dacă o atingi pe obraz
Sunetul unor paşi care pleacă.

(Ocatvian Paler:Definiția despărțirilor)