sâmbătă, 31 martie 2012

Florile ce ți le-am dat

Autor:
Cincinat Pavelescu

                                           Florile ce ţi le-am dat
                                           S-au uscat!
                                           Vorbele ce ţi le-am spus
                                           Au apus!
                                           Parcul unde mă plimbai
                                          Ca-ntr-un rai,
                                          De bătrân şi veştejit
                                          A murit.
                                          Numai doru-mi fără glas
                                          A rămas!
                                          El sub geamul tău în zori
                                          Pune flori,
                                          Ca să simţi că-n toamna rea,
                                          Ce cădea,
                                          Îţi trimit din depărtări
                                          Sărutări!

marți, 27 martie 2012

Ghicitori...cu flori(IV)



Atrag roiuri de albine,
Fluturaş pe ele vine,
Cu flori multe, parfumate,
Alb, bleu, roz sunt colorate.

                                                    Ca o flacără apare
                                                    Pe mirişti şi pe ogoare
                                                    Cu ale sale petale
                                                    Farmecă pe fiecare


1.   Am în curte un stejar
      Cu vârf roşu ca de jar !

                                             2.    Pe obraz şi-n tufa deasă
                                                    Se aprinde, că-i sfioasă





Cupe albe, parfumate
Pe un lujer aşezate
Dacă le vei mirosi
Nasul ţi-l vei gălbeni.

duminică, 18 martie 2012

Am fost o floare

Autor:
Ecaterina Pitiș



                                    Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
                                    Că toamna când mor florile mă doare
                                    Şi plânge trist în pieptul meu ceva:
                                    E sufletul ce-n primăveri cânta.

                                    Eu port şi-acum în ochi adeseori
                                    Doi picuri mari de rouă sclipitori,
                                    De rouă sfântă, caldă-alintătoare
                                    Ce mi-au rămas de când eram o floare.

                                    Şi mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
                                    După grădini ce nu sunt pe pământ
                                    Şi-o dragoste adâncă pentru soare.


Din revista "Ţara Nostră",
anul VII, nr. 42-43
(24 octombrie 1926)

joi, 15 martie 2012

Flori de vis

Autor:
Andrada Ianoși


                                     Când flori de vis îmi cad pe piept
                                     Și se topește timpul,
                                     Iubito-n cantec te aștept
                                     Să dărâmăm Olimpul.

                                     Îngustă pare depărtarea
                                     Îngust pare și visul,
                                     Dar vino! Să uităm uitarea
                                     Să sugrumăm abisul.

                                     Să ninga-ncet, cu flori tăcute
                                     Să ninga peste tine,
                                     Din ceruri noi, de noi țesute,
                                     Din vise clandestine.

vineri, 9 martie 2012

Floarea

Autor:
Al.Pușkin

                                        O floare veștedă zăresc
                                        Ce-a fost uitată între pagini,
                                        Și-un vis ciudat,nepământesc
                                        Trezește-n pieptul meu imagini.

                                        Pe unde a-nflorit,și când?
                                        De care Mai a avut parte?
                                        Și cine a rupt-o,cu ce gând?
                                        Și pentru ce a pus-o-n carte?

                                        Să amintească-un bun rămas?
                                        Vreo întâlnire sub murmure?
                                        Sau vreo plimbare-n molcom ceas
                                        Pe câmp ori poate prin pădure?

                                        Mai sunt pe lume el și ea?
                                        În ce ungher se află oare?
                                        Sau poate-s veștejiți așa,
                                        Precum aici această floare?


 

miercuri, 7 martie 2012

Ghoicelul vestitor

Autor:
Ioana Voicilă-Dobre
                                     
                                        Ghiocel, alb şi plăpând
                                        vii cu primăvara-n gând,
                                        cu iubirea în petale
                                        şi cu soarele pe vale!

                                        Iar din ochii primăverii
                                        înverziţi în faptul serii,
                                        dintr-un bulb miraculos
                                        răsari ghiocel, voios!

                                       Curajos de când te ştiu,
                                       alungi iarna în pustiu
                                       dar păstrezi din haina sa,
                                       albul în petala ta!


 

duminică, 4 martie 2012

Trei legende despre ghiocei

1.
In poemul lui  Homer ”Odiseea”,zeul Hermes îi dă lui Ulise o iarbă numită ”moly”(galanthus nivalis,adică ghiocel).Folosind-o,Ulise a devenit imun la vrăjile pentru uitare ale vrăjitoare Circe...
2.
Conform unei legende creștine,după alungare din Grădina Raiului a lui Adam și Eva.,un înger a transformat
fulgii de zăpadă în flori de ghiocei,pe care le-a dăruit celor doi păcătoși ca un simbol al speranței ți al izbăvirii
de păcat.
3.
O legendă germană ne povestește că,atunci când Dumnezeu a terminat de făcut toate lucrurile și ființele de pe pământ,i-a spus zăpezii să meară să ceară florilor puțină culoare.Florile au refuzat,cu excepția ghiocelului care
i-a dat din culoarea sa albă...Drept răsplată,ghiocelul a primit darul de a fi cea dintâi floare care răsare după
trecea iernii, după ultima zăpadă.