Autor:
Cincinat Pavelescu
Florile ce ţi le-am dat
S-au uscat!
Vorbele ce ţi le-am spus
Au apus!
Parcul unde mă plimbai
Ca-ntr-un rai,
De bătrân şi veştejit
A murit.
Numai doru-mi fără glas
A rămas!
El sub geamul tău în zori
Pune flori,
Ca să simţi că-n toamna rea,
Ce cădea,
Îţi trimit din depărtări
Sărutări!
sâmbătă, 31 martie 2012
marți, 27 martie 2012
Ghicitori...cu flori(IV)
Atrag roiuri de albine,
Fluturaş pe ele vine,
Cu flori multe, parfumate,
Alb, bleu, roz sunt colorate.
Ca o flacără apare
Pe mirişti şi pe ogoare
Cu ale sale petale
Farmecă pe fiecare
1. Am în curte un stejar
Cu vârf roşu ca de jar !
2. Pe obraz şi-n tufa deasă
Se aprinde, că-i sfioasă
Cupe albe, parfumate
Pe un lujer aşezate
Dacă le vei mirosi
Nasul ţi-l vei gălbeni.
duminică, 18 martie 2012
Am fost o floare
Autor:
Ecaterina Pitiș
Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
Că toamna când mor florile mă doare
Şi plânge trist în pieptul meu ceva:
E sufletul ce-n primăveri cânta.
Eu port şi-acum în ochi adeseori
Doi picuri mari de rouă sclipitori,
De rouă sfântă, caldă-alintătoare
Ce mi-au rămas de când eram o floare.
Şi mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
După grădini ce nu sunt pe pământ
Şi-o dragoste adâncă pentru soare.
Din revista "Ţara Nostră",
anul VII, nr. 42-43
(24 octombrie 1926)
Ecaterina Pitiș
Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
Că toamna când mor florile mă doare
Şi plânge trist în pieptul meu ceva:
E sufletul ce-n primăveri cânta.
Eu port şi-acum în ochi adeseori
Doi picuri mari de rouă sclipitori,
De rouă sfântă, caldă-alintătoare
Ce mi-au rămas de când eram o floare.
Şi mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
După grădini ce nu sunt pe pământ
Şi-o dragoste adâncă pentru soare.
Din revista "Ţara Nostră",
anul VII, nr. 42-43
(24 octombrie 1926)
joi, 15 martie 2012
Flori de vis
Autor:
Andrada Ianoși
Când flori de vis îmi cad pe piept
Și se topește timpul,
Iubito-n cantec te aștept
Să dărâmăm Olimpul.
Îngustă pare depărtarea
Îngust pare și visul,
Dar vino! Să uităm uitarea
Să sugrumăm abisul.
Să ninga-ncet, cu flori tăcute
Să ninga peste tine,
Din ceruri noi, de noi țesute,
Din vise clandestine.
Andrada Ianoși
Când flori de vis îmi cad pe piept
Și se topește timpul,
Iubito-n cantec te aștept
Să dărâmăm Olimpul.
Îngustă pare depărtarea
Îngust pare și visul,
Dar vino! Să uităm uitarea
Să sugrumăm abisul.
Să ninga-ncet, cu flori tăcute
Să ninga peste tine,
Din ceruri noi, de noi țesute,
Din vise clandestine.
vineri, 9 martie 2012
Floarea
Autor:
Al.Pușkin
O floare veștedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Și-un vis ciudat,nepământesc
Trezește-n pieptul meu imagini.
Pe unde a-nflorit,și când?
De care Mai a avut parte?
Și cine a rupt-o,cu ce gând?
Și pentru ce a pus-o-n carte?
Să amintească-un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?
Mai sunt pe lume el și ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veștejiți așa,
Precum aici această floare?
Al.Pușkin
O floare veștedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Și-un vis ciudat,nepământesc
Trezește-n pieptul meu imagini.
Pe unde a-nflorit,și când?
De care Mai a avut parte?
Și cine a rupt-o,cu ce gând?
Și pentru ce a pus-o-n carte?
Să amintească-un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?
Mai sunt pe lume el și ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veștejiți așa,
Precum aici această floare?
miercuri, 7 martie 2012
Ghoicelul vestitor
Autor:
Ioana Voicilă-Dobre
Ghiocel, alb şi plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
şi cu soarele pe vale!
Iar din ochii primăverii
înverziţi în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!
Curajos de când te ştiu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!
Ioana Voicilă-Dobre
Ghiocel, alb şi plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
şi cu soarele pe vale!
Iar din ochii primăverii
înverziţi în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!
Curajos de când te ştiu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!
duminică, 4 martie 2012
Trei legende despre ghiocei
1.
In poemul lui Homer ”Odiseea”,zeul Hermes îi dă lui Ulise o iarbă numită ”moly”(galanthus nivalis,adică ghiocel).Folosind-o,Ulise a devenit imun la vrăjile pentru uitare ale vrăjitoare Circe...
2.
Conform unei legende creștine,după alungare din Grădina Raiului a lui Adam și Eva.,un înger a transformat
fulgii de zăpadă în flori de ghiocei,pe care le-a dăruit celor doi păcătoși ca un simbol al speranței ți al izbăvirii
de păcat.
3.
O legendă germană ne povestește că,atunci când Dumnezeu a terminat de făcut toate lucrurile și ființele de pe pământ,i-a spus zăpezii să meară să ceară florilor puțină culoare.Florile au refuzat,cu excepția ghiocelului care
i-a dat din culoarea sa albă...Drept răsplată,ghiocelul a primit darul de a fi cea dintâi floare care răsare după
trecea iernii, după ultima zăpadă.
In poemul lui Homer ”Odiseea”,zeul Hermes îi dă lui Ulise o iarbă numită ”moly”(galanthus nivalis,adică ghiocel).Folosind-o,Ulise a devenit imun la vrăjile pentru uitare ale vrăjitoare Circe...
2.
Conform unei legende creștine,după alungare din Grădina Raiului a lui Adam și Eva.,un înger a transformat
fulgii de zăpadă în flori de ghiocei,pe care le-a dăruit celor doi păcătoși ca un simbol al speranței ți al izbăvirii
de păcat.
3.
O legendă germană ne povestește că,atunci când Dumnezeu a terminat de făcut toate lucrurile și ființele de pe pământ,i-a spus zăpezii să meară să ceară florilor puțină culoare.Florile au refuzat,cu excepția ghiocelului care
i-a dat din culoarea sa albă...Drept răsplată,ghiocelul a primit darul de a fi cea dintâi floare care răsare după
trecea iernii, după ultima zăpadă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)