duminică, 19 aprilie 2015

Magnolii în primăvară

Autor:  Adina Bărbuș


                                Ecou al primăverii care vine,
                                Și-al frumusetii dulce, sfânt ecou,
                                Azi-dimineață, numai pentru tine,
                                Magnolia a înflorit...din nou.

                                Ridic de jos o singură petală,
                                Coroana e prea sus și nu ajung;
                                Și-alerg spre tine, să ți-o pun în palmă,
                                Iar drumul mi se pare-atât de lung !

                                A înflorit în miez de primavară,
                                Uitând de tot că a mai înflorit,
                                A înflorit acum, a doua oară,
                                Purtând în cupă stele de argint !

                                Un porumbel, o pasăre maiastră,
                                E floarea ei lipsită de parfum,
                                Dar care are darul să oprească,
                                Toți trecătorii, s-o admire, -n drum...

                                Cu o petală-ți bucură privirea,
                                Și-ți smulge-un zâmbet scump și fericit;
                                Tu nu mă crezi că azi, doar pentru tine,
                                Magnolia din nou a înflorit?


sâmbătă, 18 aprilie 2015

Magnolia - Legende și simboluri



Magnolia virginiana

Primele magnolii (Magnolia virginana) au fost aduse în Europa în anul 1688. Numele florii provine din numele botanistului francez Pierre Magnol (1638-1715), care a fost și directorul Grădinii Botanice din Montpellier.
Karl von Linne a descris această plantă și a rebotezat-o după numele botanistului francez.

Magnoliile formează un gen de plante cu flori, integrate în familia Magnoliaceae care cuprinde 110 specii, arbori și arbuști din regiunile
 temperate și calde.
 Fructe de magnolie (Argentina)
Magnoliie au o distribuție naturală discontinuă cu un centru principal în Orient(estul și sudul Asiei Centrale) și un ventru secundar în estul Americii de  Nord, America Centrală și America de Sud. Sunt plante extrem de vechi. S-au găsit specimene fosilizate cu aproape o sută de milioane de ani în urmă.
Magnolia grandiflora

Magnolia fost asociată de-a lungul timpului cu frumusetea si perseverenta, dar si cu demnitatea, spiritul nobil și dragostea pentru natură.

Magnolia este un simbol al suavității femeii cu pielea albă, parfumul florii sugerând acel inefabil ”etern feminin” atât de greu de definit, deoarece este mereu aluziv și nevăzut.

Conform unei legende, magnoliile de un alb pur se ofilesc rapid și se îngălbenesc atunci când sunt culese, ca și cum sinele lor inviolabil și spiritual moare când este prihănit de o atingere materială.

În China antică Magnolia denudata este denumită "Yu-Lan",  adică "orhideea de jad" iar Magnolia fuscata este numită "Han hsiao hua" , adica "Floarea cu zambet secret" (sugerând zambetul iubitor al unei fete modeste). Chinezii o consideră ” floarea care spune bun-venit primăverii”

In Statele Unite magnolia este floarea-simbol a statelor Luisiana și Mississipi.


luni, 13 aprilie 2015

FLORI

Autor: Magda Isanos


                             Vijelioase flori, din pământ aburind,
                             ca niște strigăte cresc, saltă zâmbind.
                             Care e vrerea lor gingașă-n vreme?
                             Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?

                             Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
                             ochiul lui Dumnezeu șade deschis...
                             Haina lui mirosind a ierburi si cer -
                             fără să știe orașul de piatră si fer.

                             Mânile micilor flori intră-n pământ,
                             morții când le sărută știu dacă-i vânt,
                             și de pe dânsele sorb ploaia și veștile.
                             Astfel, în flori îsi deschid mortii fereștile...


luni, 6 aprilie 2015

Lalele

Autor: Ion Pillat
                   
                                 De pe podele urcă valuri moi
                                 De umbră și pe masă se întind.
                                 Oglinda-și limpezeste iazul mort
                                 Intr-un izvor cu seară, cristalin.

                                 Lumina zboară vie peste geam.
                                 Amurgul din afară le-a uitat.
                                 Lalelele ce galbene mai ard
                                 In sfeșnicul subțirelui pahar.

                                 Potirul nou al florilor e pumn
                                 Inchis ușor pe câte-un licurici,
                                 Potirul lor de porțelan acum
                                 Își strânge-n umbre focul licărit.

                                 Lalele stinse din odaie fug,
                                 Oglinda-n apa morților le ia,
                                 Năluca lor, în vis, rămâne fum.
                                 Așa doresc și sufletu-mi să stea.