miercuri, 26 decembrie 2018

Odă narciselor galbene

Autor:
 William Wordsworth 



                                      Singur ca un nor am hoinărit,
                                      Care se-nalţă peste văi şi dealuri,
                                      Când deodată o mulţime am zărit:
                                      O oaste de-aurii narcise-n valuri.
                                      Chiar lângă lac şi dincolo de nori,
                                      De nici credeai că nu sunt decât flori.

                                      Etern, ca soarele ce ne zâmbeşte
                                      Din Calea Laptelui străluminând,
                                      Se-avântă-n zare voiniceşte,
                                      Pe malul unui golf trecând.
                                      Narcise mii văzut-am deodat,
                                      În dans vioi, înaripat.
                                      Până şi undele dansau, dar ele
                                      Se întreceau cu valurile grele.

                                      Mai vesel n-ar putea să fie
                                      Poetul, într-o altă companie.
                                      Priveam şi iar priveam şi mă gândeam
                                      Că-i mai frumos decât eu socoteam.
                                      Când pe divan voi sta întins,
                                      Trândav sau gânditor, de visuri prins,
                                      Aceste amintiri îmi vor cânta
                                      Ce fericită este solitudinea.

Traducere de Viorel Agocs