Numele anemonei provine din vechiul cuvânt grecesc "ánemos" , însemnând "vânt".
Conform unei legende din Grecia antică , Anemona era o frumoasa nimfă de care se îndrăgostiseră atât Zephyr (Zefir) , vântul dulce al primăverii , cât și Borea , zeul vântului de vest.Geloasă , zeita florilor , Chloris , a transformat-o pe nimfă într-o floare care se ofilea în perioada sosirii vântului Zefir.
Într-o alta legendă grecească , vântul Anemos își trimitea an de an mesagerii , anemonele , în primele zile ale primăverii.
***
Într-un alt mit se spune ca anemonele s-au ivit din lacrimile vărsate de Aphrodita pentru Adonis.Îndrăgostită de Adonis , l-a ținut în preajma ei mai mult decât îngăduiau zeii (Zeus hotărâse ca acesta să stea o jumătate de an cu Aphrodita și jumătate de an cu Persephona) . Frumosul tânăr a fost ucis de către gelosul zeu al războiului , Ares . Atunci când își jelea iubitul , Afrodita a jurat că el va trăi veșnic , din lacrimile ei născându-se anemona.Într-o altă variantă , anemonele au apărut din picăturile de sânge căzute din trupul sfârtecat a lui Adonis.
***
În Palestina , se credea că anemonele au apărut prima dată sub crucea lui Isus , din sângele picurat de pe cruce .De altfel , în Europa , anemona era numită "floarea pascală" sau "floarea Paștelui" , pentru că ea înflorea de obicei în perioada marii sărbători crestine.La curtea regelui Edward I al Angliei , anemonele erau utilizate pentru a vopsi ouăle de Paște.
