marți, 19 iulie 2011

Rondelul beat de roze

Rondelul beat de roze
Autor : Al.Macedonski


                                De roze e beată grădina
                                Cu tot ce se află-mprejur
                                E beat și cerescul azur,
                                Și zâzâie, beată, albina.

                                Se clatină parcă lumina,
                                Un tunet e simplu murmur. --
                                De roze e beată grădina
                                Cu tot ce se află-mprejur.

                                Dar iată... — A mea nu e vina... --
                                Chiar eu, în gentil trubadur,
                                Visând, lângă-al apei susur,
                                Mă schimb, așteptându-mi regina... --
                              
                                De roze e beată grădina


marți, 12 iulie 2011

Rondelul rozei ce-nflorește

Autor : Al.Macedonski


                                  Rondelul rozei ce-nflorește

                             O roză-nflorește, suavă...
                             Ca nor risipit e necazul.
                             Puternic mă poartă extazul
                             Spre-o naltă și tainică slavă.

                             Nu-mi pasă de-a vieții otravă,
                             De chinul ce-și urcă talazul 
                             O roză-nflorește, suavă;
                             Ca nor risipit e necazul.

                             Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
                             Să-mi fac din ursită o sclavă,
                             Și nu mai e viața grozavă,
                             Deși mi-a brăzdat tot obrazul
                             O roză-nflorește, suavă.


vineri, 8 iulie 2011

Albăstrelele

Autor : Veronica Micle



                                     Albăstrelele

                        Printre galbenele spice albăstrele mândre cresc
                        Şi-n a dimineţii farmec soarele cu drag privesc;
                        Fermecaţi de-a lor privire şi cuprinşi de-un tainic dor,
                        Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.

                        Prin frunzişul des şi verde se aud frumoase cânturi
                        Fluturaşii stau şi-ascultă legănaţi de blonde vânturi
                        Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări
                        Şi-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări!

                        Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere;
                        Fluturaşii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ş-o părere,
                        Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele,
                        Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele.


joi, 7 iulie 2011

Macii

Autor : Simona Bodea


                                        Macii

                                 Macii sunt acum în floare,
                                 Pe câmpii, cât ochiul vede,
                                 Înfocata lor culoare
                                 Se alintă-n iarba verde.

                                 Pe fragila lor tulpină
                                 Stă corola sângerie
                                 Vântul îmbătat suspină
                                 Și-mi şopteşte când adie:

                             ”- De la maci să iei căldură
                                 Pentru clipe de iubire;
                                 
Armonia din natură
                                 E model de împlinire!

                                 Şi în ore de tandreţe,
                                 Inima să-ţi înflorească .
                                 Roşii maci de tinereţe
                                 Dragostea să o păzească .



marți, 5 iulie 2011

GHIOCEI (I)

Ghiocelul
Autor : Mariana Simionescu
 
                                       Ghiocelul

                                A apărut de sub zăpadă
                                Cu trupul gingaş şi firav,
                                A colindat pădurea toată,
                                Şi s-a oprit la mine-n prag.
                                Încet şi dulce la ureche,
                                Cu glas sfios el mi-a şoptit
                                Că în pădure-i sărbătoare,
                                Că primăvara a venit!
                                Mirată l-am privit cu drag
                                Şi i-am zâmbit copilăreşte,
                                El mi-a făcut discret cu ochiul
                                Şi mi-a şoptit că mă iubeşte.
                      
                                Mi-a spus c-a aşteptat un an
                                La mine-n prag iar să revină,
                                Că-i era tare dor de mine
                                Şi că voia să îmi aducă
                                În sufletul însingurat,
                                O rază caldă şi senină.
                                I-am sărutat atunci petala
                                I-am spus că mi-a fost dor de el
                                Mi-a dat de înţeles îndată
                                Că el era tot... singurel.

luni, 4 iulie 2011

Garoafe roșii

Autor Claudia Millian-Minulescu


                                 Garoafe  roșii
                                 (fragment)

                           Garoafe rosii, crenelate -
                           Amfore cu parfum de mosc,
                           Pecetii de rubin și sânge -
                           Eu vă iubesc și vă cunosc,
                           Prin voi, garoafelor bizare,
                           În funduri roșii de corolă,
                           Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
                           Otrăvitoarea ei fiolă...

                           Eu vă iubesc și vă cunosc
                           De mult tulburătorul mosc...
                           În roșu-apusului de soare
                           Voi puneți pete de culoare,
                           Voi înfloriți în fundul mării
                           În lungi ciorchine de mărgean
                           ...........................................







duminică, 3 iulie 2011

Legenda lăcrămioarei

Autor: Vasile Alecsandri 

                                 
                      In rai nici o minune plăcută nu lipsea.
                     Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,

                     Căci albele potire în veci tot înflorite
                     Scoteau din a lor sânuri arome nesfârșite.

                     Lumina era moale și-ndemnatoare șopții.
                     Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopții .

                     Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,
                     Și nu gaseau răsunet în el a lumii plângeri;

                     Căci scris era pe ceruri, pe frunze și pe unde:
                    "Nici umbra de durere aice nu pătrunde".

                     Pe maluri verzi, frumoase, de rauri limpezite,
                     Stau sufletele blânde, iubinde, fericite,

                     Gustând în liniștire cereasca veselie
                     Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie.

                     Dulce-adăpost de pace, grădina-ncântătoare...
                     Avea orice minune, dar îi lipsea o floare.

                     II

                     Și iată că sosește un oaspe de pe lume,
                     Un suflet alb și tânăr pe-un nor de dulci parfume;

                     Iar sufletele toate îi ies lui inainte,
                     Primindu-1 cu zâmbire, cu gingașe cuvinte,

                     Și-i zic: "In raiul nostru bine-ai sosit, copile!
                     Curând plecași din viață! Nu plângi a tale zile?"

                    "Nu, căci am dat o clipă de viață trecătoare
                     Pe alta mai ferice și-n veci nepieritoare."

                    "Și nu ți-e dor acuma de lumea pământească?"
                    "Nu, căci mai mult iîi place întinderea cerească."

                    "Cum? Nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa?"
                    "Ah! las o mamă scumpă , o mamă drăgăstoasă
                     Și vecinic dupa dansa voi plange cu durere!"

                     Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere,
                     Și lacrimile-i calde se schimba-n lăcrimioare.

                     De-atunci nu mai e lipsă în rai de nici o floare .
     

sâmbătă, 2 iulie 2011

Povestea lăcrămioarei

Autor:Veronica Micle



                                  Povestea lăcrămioarei

                             Floricelele mult smerite
                             Pe sub tufe tăinuite,
                             S-au ascuns de ochii lumii
                             Și de cursele minciunii.

                             Ele-n liniștea lor mare
                             Au privit din depărtare
                             Rele-n lume câte sunt,
                             Chinuri câte-s pe pământ.

                             Și când ceasul de-nflorire
                             Le sosi, fără de știre
                             O durere le-a cuprins
                             Și din sânul lor aprins,

                             Șir de lacrimi, lăcrămioare,
                             A curs lin, răcoritoare
                             Iar din lacrimi până-n zori
                             S-au făcut gingașe flori.


vineri, 1 iulie 2011

Când se deschide liliacul ?


                                 
                             Când se deschide liliacul
Autor : Alia
( a un ami )
                     
                         Liliacul se deschide când cineva
                         este neînchipuit de aproape
                         de inima ta

                         Stea cu stea, până în zori,
                         liliacul se umple de lumină şi flori
                         în culorile pe care – ghici! –
                         i le-au dăruit, la plecare,
                         stânjeneii pitici .


                         Dar, cât de plin este liliacul
                         de linişte şi de bucurie,
                         aceasta, numai cine te cunoaşte
                         o ştie .