Lăcrămioarele

Autor: A. Jucu

                                
                                         Luna mai e numai viaţă
                                         Inundată în verdeaţă
                                         Este luna în splendoare
                                         Cu balsam de lăcrămioare

                                         Dalbe flori cu frunze late
                                         Pe la umbră tupilate
                                         Răspîndesc ocrotitoare
                                         Împrejur numai savoare

                                         Şi de ce sunteţi voi oare
                                         Denumite lăcrămioare?
                                         Eu v-aş dezmierda-n privire,
                                         Flori cu vrajă de iubire!

A-nflorit o păpădie

Autor: Otilia Cazimir

                                 
                                         Nici o floare:
                                         Numai pete mari, de soare...

                                         Dar din frunza cafenie
                                         Putrezită-n umbra rară
                                         Iese-un pui de păpădie
                                         Să mai vadă ce-i pe-afară.

                                         Se întinde drept spre cer
                                         Pe codița lui de gumă.
                                         Dar când vede că nu-i glumă,
                                         Că-i tot brumă
                                         Și-i tot ger -

                                         Își adună pămătuf,
                                         În tecuța-i vătuită,
                                         Pentru-o zi mai potrivită,
                                         Soarele călduț, de puf!

Magnolii

Autor: Rodica Nicoleta Ion

                              Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
                              Miresme-mpodobite cu-ametist...
                              Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
                              Încununând eternul paradis.

                              Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
                              Voi care-aţi înflorit întâia oară
                              Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
                              Şi gustul de-nceput de primăvară.

                              Mirese-mpodobite... Câtă pace!
                              Ce taină şi ce linişte de vis!
                              Şi parcul cu magnolii tace... tace...                           
                              Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!

Poezie cu...” NUFERI LA XI-HU”

Autor: Constantin Enache

                                        In oglinzi de mărgărite
                                        Ondulate-n moi covoare,
                                        Peste ape-ncremenite,
                                        Nuferi pun străvechi ștergare.

                                        Insulițe mici, cochete,
                                        Printre unde tremurânde
                                        Strâng alături în buchete
                                        Nuferi mari cu flori rotunde.

                                        Albe flori, ca o mireasă
                                        Ce se-ndreaptă spre altar,
                                        Pete albe de mătasă
                                        Printre frunze verzi răsar.

                                        Mai departe-n alte cercuri,
                                        Gelozii de mandarini,
                                        Nuferi galbeni duc de veacuri
                                        În-ale lacului grădini.