luni, 21 martie 2016

Strofe cu ...nuferi

 I.
 Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.( catren de Omar Khayyan)

 II
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.((Eminescu, Lacul)

 III
Azi vreau să-ți aduc din trecut
Un proaspăt parfum amintirii
Surâsul de mult cunoscut
Și vechiul îndemn al privirii.

Te lasă robit amăgirii
Și nu mă-ntreba dacă sufăr:
Pe lacul pustiu al iubirii
E ultima floare de nufăr… (Otilia Cazimir, ”Ofrandă”)


IV - Haiku

De dorul vieții
Îngerii cad pe ape.
Sunt dalbii nuferi.  (haiku japonez ricamiai 13)

                   sub clar de lună -
                   pe lacul adormit doar
                   nuferi veghează.   (haiku de Cezar Viziniuck Cătălin
                        
                                               lebădă-n cuib -
                                               în mijlocul lacului
                                               bărcuțe în roz.  (haiku de Darjan Tanta)


***
*(haiku = gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 versuri formate din 5, 7 și 5 silabe)

sâmbătă, 12 martie 2016

Nuferii ( I )

Motto:



 ”Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.
(Iuliu Bărbat, ”Nedeia florilor”)


Nuferii sunt plante acvatice care fac parte din familia Nymphaeaceae, care cuprinde cam 40 de specii, răspândite pe tot globul.  Sunt plante perene, originare din Europa, Africa si Orient, cărora le place să  traiasca pe lacuri, balti sau ape usor curgătoare. Florile sunt adesea parfumate, au petale de culori diferite, așezate pe mai multe rânduri.
 La noi în țară este răspândit  nufărul galben. Floarea sa,de un galben intens, este are un parfum foarte puternic.

Tot o specie de nufăr este si lotusul (Nelumbo nucifera), care are flori asemănătoare, dar se deosebeste de nufărul rustic prin forma frunzei și prin faptul că floarea se înalță deasupra apei. Florile de lotus sunt albastru-roz, roșii sau  albe și înfrumușețează deltele, lacurile și iazurile naturale sau artificiale.
Florile de lotus (Nelumbo nucifera) ocupă un rol important în cadrul diferitelor tradiții de vindecare ale orientului. Ele conțin lotusină și nuciferină, compuși care determină un efect specific de stimulare cerebrală și care generează o stare generală de relaxare extrem de plăcută

Nelumbo nucifera

Nuferii sunt plantele cu cele mai multe semnificații în mitologie, simbolizând forța de creație, nemurirea, sănătatea, gloria sau pacea sufleteasca.
Pentru egipteni nuferii erau cele mai frumoase flori. Legendele lor spun ca soarele a răsărit prima dată dintr-o floare de nufăr.
Egiptenii numeau nuferii albi ''nenufar'' (cuvântul însemnând ''frumoasele''). Un mit cosmogonic egiptean relatează ivirea soarelui, Ra, dintr-o floare de lotus crescută din haosul acvatic, Nun.

Flori de lotus

Lotusul este prezent și în tradiția budistă deoarece Buddha Gautama (cunoscut și ca Buddha Sakyamuni) este înfătisat deseori stând pe o floare de lotus.
Legenda spune ca el își imagina oamenii ca pe niste boboci de floare într-un lac, crescând din noroi si încercând să ajungă la suprafață pentru a putea înflori.

In Europa, un preot francez, Latour Marliac,  a fost un pionier în cercetarea, observarea și cultivarea nuferilor în secolul al XVIII-lea.

marți, 8 martie 2016

Mâțișorii

Autor: Otilia Cazimir


                                             A ieşit răchita-n drum.
                                             Ce-o mai fi şi asta, oare,
                                             Că-i din cap până-n picioare
                                             Numai motocei de scrum?...

                                             Cu mlădiţele plecate,
                                             Stă pe loc şi se socoate:
                                             S-ar întoarce – nu mai poate,
                                             S-ar ascunde –
                                             N-are unde!

                                             I-e ruşine de copii,
                                             Că din mugurii-aurii
                                             I-au ieşit, în loc de flori...
                                             Mâţişori!

Din volumul „Baba Iarna intră-n sat”, 1954