Rondelul rozelor ce mor

Autor:

Al.Macedonski

                                      E vremea rozelor ce mor,
                                      Mor în grădini, să mor și-n mine --
                                      S-au fost atât de viata pline,
                                      Și azi se sting asa ușor.

                                      În tot, se simte un fior,
                                      O jale e în orișicine.
                                      E vremea rozelor ce mor --
                                      Mor în grădini, și mor și-n mine.

                                      Pe sub amurgu-ntristător,
                                      Curg vălămșaguri de suspine,
                                      Și-n marea noapte care vine,
                                      Duioase-și pleacă fruntea lor... --
                                      E vremea rozelor ce mor

Strofe cu trandafiri

Autori

Femeile-s ca trandafirii: cresc,                                      
De-abia au înflorit și se-ofilesc.
Vai, de floare-abia au parte,
Și mândrele petale-s scuturate.


William Shakespeare, ”A 12-a noapte”)

În cea mai uscată şi mai albă
întindere
infinit dureroasă a deşertului,
mi-am pierdut liniştea sufletului -
şi am găsit acest trandafir
   (Rumi)
***

Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.
Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?
Cânta privighetoarea şi repeta zefirul;
O zi de fericire, un an de lacrimi cere...
(Omar Khayyam)

***

Sorbi cu sete, îndelung... nectarul
Dar după ce luă din flori - albina - plinul,
Îi prinse-n coadă - trandafirul - spinul,
Căci unde-i dulcele alăturea-i amarul.

(Cornel Stelian Popa)

Rondelul Rozelor de August

Autor:
Al.Macedonski 

                                 Mai sunt încă roze, -- mai sunt,
                                 Și tot parfumate și ele
                                 Așa cum au fost și acele
                                 Când ceru-l credeam pe pământ.

                                 Pe-atunci eram falnic avânt...
                                 Priveam, dintre oameni, spre stele; -
                                 Mai sunt încă roze -- mai sunt,
                                 Și tot parfumate și ele.

                                 Zadarnic al vieței cuvânt
                                 A stins bucuriile mele,
                                 Mereu când zâmbesc uit, și cânt,
                                 În ciuda cercărilor grele,
                                 Mai sunt încă roze, -- mai sunt.