Ghicitori cu...flori (III)

Clopoţei mititei,
Albi şi frumuşei,
Pe o rămurică
Foarte subţirică
În rând aşezaţi,
Foarte parfumaţi.

                                                     Mititei,năstrușnicei.
                                                     Şi firavi ca vai de ei,
                                                     Se ascund, dar îi trădează
                                                     Florile ce parfumează.

Clopoţel mititel
Cine sună lin din el?
Nimeni! Nimeni!
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(Ghiocelul)

                                                                 Primăvara când s-arată,
                                                                 Prin grădini apar deodată
                                                                 Ciorchini albi şi albăstrii
                                                                 Din steluţe, mii şi mii!           
                                                                                         (florile de liliac)

Visul unei flori

Autor:
Mihai Eminescu

                                        
                                         
                                          Când în lunca-îngălbenită
                                          Filomela cântă-n dor,
                                          Viorica veștejită
                                          Doarme-n valea fără flori.

                                          Și visează vis de aur,
                                          Văi de umbre și miros,
                                          Unde-n luncile de laur
                                          Vântul cântă răcoros.
(1869)

Un trandafir se stinge...

Autor: Octavian Goga

                                 Cu trupul biruit de jale
                                 Un trandafir se stinge-n glastră,
                                 Stropindu-și plânsul de petale
                                 Pe perinița din fereastră...

                                 Se zbuciumă sărmana floare
                                 Și moare-n patima ei mută,
                                 Ca-n inima de fată mare
                                 O dragoste nepricepută.

                                 Se zbuciumă și până mâine
                                 Își scutură podoaba-ntreagă,
                                 Iar mâna gingașei stăpâne
                                 Alt trandafir o să-și culeagă.

                                 Și rând pe rând au să mai vie
                                 Tot alte flori în vechea glastră,
                                 Asemeni viselor ce-nvie

Flori sub zăpadă

Autor: Zaharie Bonte

                                Plăpânde mlădiţe sub mantii de nea
                                Îşi mistuie dorul de viaţă şi plâng
                                Zvâcniri îngheţate de geruri în crâng
                                Şi vise-atârnate în colţuri de stea.

                                Cu lacrimi pribege-n petale topite
                                Se sting picurând seve fragede-n lut
                                Tăceri ce-şi aştern în destinul durut
                                Tristeţi şi visări ce-s acum răvăşite

                                Dar ştiu că iubirea rămasă-n tulpini
                                Va ţine viu focul ce pâlpâie lin
                                În frunzele stoarse de verde-pelin
                                Şi muguri născând primăveri din lumini.

                                Nici gerul, nici neaua căzând pe pământ
                                Nu pot să ucidă, nici flori, nici iubirea
                                Ce vine de Sus primenind omenirea
                                Cu pace şi linişti în Sfânt legământ.

Trandafirul și privighetoarea

Două catrene de Omar Khayyam

                            Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.
                            Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?
                            Cânta privighetoarea şi repeta zefirul;
                            O zi de fericire, un an de lacrimi cere...
                                                      *
                            Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
                            Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
                            Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
                            Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

Ghicitori cu...flori (II)

Pâlnii roșii sau albastre
Stau pe gardurile noastre

                                      Zeci de umbreluțe mici
                                      S-au unit să facă o floare.
                                      Dar trecu vântul pe-aici
                                      Și le-a risipit in zare...

Sub o măciulie
Locuiesc o mie...

                      Ban de aur colorat,

                      Cu pene inconjurat,

                       Îl puteți ghici îndată

                          Că are nume de fată !

                                                       

Ghicitori cu ...flori (I)

Ban de aur la-nceput
Glob de puf când s-a trecut,
Suflă-n el să îl destrami
Și o să facă mai mulți bani

1. Voinincel cu haină albă
    Iese primul din zăpadă...
*
2. Cin’ se naşte-n primăvară
    Sub o dalbă plăpumioară?

Violet și parfumat

      De iarnă s-a săturat...

(toporașul)

                       

Floricea catifelată,
Seamănă cu-n chip de fată
(panseluța)

                                                 Care floare are gheare
                                                 Şi parfumul cel mai tare?

                                                Cupe albe,sângerii,
                                                Stau pe lujere infipte
                                                Parc-ar fi niște făclii !
                                                Hai,ghicește-le,de știi...

Flori de ianuarie

Autor:
Valeriu Butulescu

                                 Ningea aşa raţional
                                 aşa frumos
                                 aşa real
                                 aşa tendenţios
                                 (de sus în jos)
                                 că ţi-am gravat pe geam
                                 sub ram de dimineaţă
                                 treizeci de flori de gheaţă
                                 sunt flori de noapte
                                 şi de şoapte şi
                                 de zi
                                 să nu le-atingi
                                 că vor muri
                                 şi-ţi vor rămâne-n geam
                                 sub ram
                                 poteci de lacrimi reci

                                 în timp ce-afară
                                 va ninge
                                 tot frumos
                                 raţional şi calm

                                de sus în jos.

Din volumul ”Creșterea neființei”(1994)

Narcisa

Autor:
C.Octavian.S

.

                                O zi plină de soare îmbracă

                                o privelişte de basm

                                cu narcise...

                                Legenda spune că o zeitate

                                în antica Grecie

                                frumoasă înţeleaptă

                                şi gingaşă

                                a fost curtată de mulţi prinţi şi împăraţi

                                şi fiecare-n felul lui

                                i-a dăruit o floare...

                                Dar numai unul dintre ei

                                auzind de frumuseţea

                                ei i-a dăruit buchet

                                alb de primăvară .

                                Coroniţă şi-a făcut în părul

                                mătăsos, bălai.

                                Mirosul divin al florii

                                şi gestul lui Narcisus

                                a rămas nume de floare

                             .................................

Despărțire în flori

Autor: Adrian Păunescu

                        La sărbatoarea florilor de măr,
                        când drumul cere pașii să se-aștearnă,
                        acum ne despărtim într-adevăr
                        precum ne promisesem astă iarnă.
                        ...
                       Adio, deci, mai e ceva de zis,
                       când cad din geam deodată două glastre:
                       se sinucide parcă un cais
                       la sărbătoarea despărțirii noastre.

                       Ne mai rămâne floarea de gutui,
                       că toate celelalte ne condamnă,
                       doar ei mai poți câte ceva să-i spui,
                       să mi te amintească înspre toamnă
                       ...
                       La sărbătoarea florilor de soc,
                       când lunca lumii gâlgâie sălbatic,
                       ne despărtim, plângând, la acest foc
                       pe-a cărui vatră noi am fost jăratec.

                      De măr, de visin, de gutui, de păr,
                      e floarea-n sărbatori până departe,
                      acum ne despărțim într-adevăr
                      cu-atâtea flori în jur ca la o moarte.

                      Ce-i zis e zis și-n cântec îți spuneam
                      că va fi aceasta clipa - n care
                      de-atâtea flori pe fiecare ram
                      ninsorile vor mirosi a floare.