Se afișează postările cu eticheta roze. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta roze. Afișați toate postările

duminică, 2 iunie 2013

Rondelul cascadelor de roze

Autor: Al.Macedonski


                        Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,
                        Se surpă rozele grămadă,
                        Sau întocmesc câte-o cascadă
                        Pe vreo alee mai retrasă.

                        Parfumul lor purtat în stradă,
                        Întinde-a lui subţire plasă...
                        Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,
                        Se surpă rozele grămadă.

                        De-oricâte stavili nu le pasă:
                        Sunt un torent, sunt o cascadă,
                        Ce-n voia soarelui se lasă,
                        Dar ce, de cum sfârşesc să cadă,

                        Reurcă-n pomi, zâmbesc pe casă.

vineri, 17 august 2012

Rondelul Rozelor de August

Autor:
Al.Macedonski 


                                 Mai sunt încă roze, -- mai sunt,
                                 Și tot parfumate și ele
                                 Așa cum au fost și acele
                                 Când ceru-l credeam pe pământ.

                                 Pe-atunci eram falnic avânt...
                                 Priveam, dintre oameni, spre stele; -
                                 Mai sunt încă roze -- mai sunt,
                                 Și tot parfumate și ele.

                                 Zadarnic al vieței cuvânt
                                 A stins bucuriile mele,
                                 Mereu când zâmbesc uit, și cânt,
                                 În ciuda cercărilor grele,
                                 Mai sunt încă roze, -- mai sunt.



marți, 19 iulie 2011

Rondelul beat de roze

Rondelul beat de roze
Autor : Al.Macedonski


                                De roze e beată grădina
                                Cu tot ce se află-mprejur
                                E beat și cerescul azur,
                                Și zâzâie, beată, albina.

                                Se clatină parcă lumina,
                                Un tunet e simplu murmur. --
                                De roze e beată grădina
                                Cu tot ce se află-mprejur.

                                Dar iată... — A mea nu e vina... --
                                Chiar eu, în gentil trubadur,
                                Visând, lângă-al apei susur,
                                Mă schimb, așteptându-mi regina... --
                              
                                De roze e beată grădina