”Ce să-ți aduc, iubito, de pe mare?”
O întrebă în șoapte într-o zi.
” Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care o fi.”
Abia se mai zărește-acum catargul.
Pe țărm cu ochii-nchși și mâna- sân
O fată albă, măsoară largul,
Și-n ochii ei clipește-un somn păgân.
Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu pești de aur prinși la subțiori,
Corabia de foc o scufundară,
Și toți muriră-ncolăciți de flori.
Pe țărm stau două fete-n așteptare:
”Ce ți-ai dorit ca dar în acest an?”
”Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare-
Cea mai frumoasă scoică din ocean”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu