Se trec și florile de toamnă

Crizanteme - Publicată în ”Literatura și arta română”, 25 septembrie 1899 sub titlul ”Se trec și florile de toamnă”)
Autor : Dimitrie Anghel

                  Se trec și florile de toamnă, cele din urmă flori, și-n casă
                  Lângă oglinzile-obosite, o fată șubredă și pală
                  Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală.
                  Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă...

                  Înc-un mănunchi, și câte visuri și primăveri — câtă ruină !
                  Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte n-ar mai spune;
                  A tale brațe obosite putere n-ar avea s-adune
                  Troienele de flori bogate, culese zilnic din grădină.

                  Norocu-ntăilor brândușe culese-n zori de zi pe rouă...
                  Cum s-a trecut, și cum trec toate pân' vine moartea să te cheme;
                  Azi vasele-s împodobite cu triste flori de crizanteme;
                  În lacrimi tremură oglinda ca fața apelor cînd plouă.

                  Și-mbrățișați alături plângem, plângi blândă, candidă vestală,
                  Din lacrimi liniștea sporește, ș-a fi târziu pricepi ce-nsamnă.
                  Brândușele-nfloresc de-a pururi și poate soarele de toamnă
                  S-o-nduioșa ca să-ți arunce pe frunte mîndra lui beteală.