Iriși (stânjenei) - legende și simboluri ( I )

 

Admirat pentru frumusetea încântătoare dar puțin durabilă a florilor sale, irisul, cunoscut și sub denumirea de stânjenel, este o plantă perenă, cu peste 200 de soiuri, originară din Europa și Africa de Nord. Se pare că această floare deosebită prin ținută și parfum s-a născut în Grecia. Numele său vine de la numele zeiței soarelui, Iris;(în limba greacă ”iris” înseamnând curcubeu).

Zeița Iris, divinitate olimpiană de o mare frumusețe, era mesagera zeilor. Pentru că era permanent învăluită într-un nor de stropi strălucitori și colorați era și simbolul curcubeului. Zeița Hera o ruga pe Iris să o îmbrace pentru a fi cea mai strălucitoare dintre zeițe. Mai avea misiunea să dea la o parte în fiecare seară perdeaua ce acoperea bolta cerească făcând să apară stelele. Manifestându-se și sub formă de curcubeu ea anunța sfârșitul furtunii...
Aducea oamenilor mesajele zeilor. Insemnele puterii sale erau un caduceu și un ulcior cu care turna apă în nori pentru a favoriza ploile.
In”Iliada” Homer o numește ” zeița cu aripi de aur”, ”zeița cu picioare iuți”...
În Antichitate, grecii obisnuiau să pună flori de iris pe mormintele soțiilor sau ale iubitelor, sperând ca zeița Iris, considerată o legătură între cer și pămant, va ghida sufletele lor spre liniște și împăcare.
Semnificatia florii este speranta, credința și întelepciunea.