William Wordsworth
Singur ca un nor am hoinărit,
Care se-nalţă peste văi şi dealuri,
Când deodată o mulţime am zărit:
O oaste de-aurii narcise-n valuri.
Chiar lângă lac şi dincolo de nori,
De nici credeai că nu sunt decât flori.
Etern, ca soarele ce ne zâmbeşte
Din Calea Laptelui străluminând,
Se-avântă-n zare voiniceşte,
Pe malul unui golf trecând.
Narcise mii văzut-am deodat,
În dans vioi, înaripat.
Până şi undele dansau, dar ele
Se întreceau cu valurile grele.
Mai vesel n-ar putea să fie
Poetul, într-o altă companie.
Priveam şi iar priveam şi mă gândeam
Că-i mai frumos decât eu socoteam.
Când pe divan voi sta întins,
Trândav sau gânditor, de visuri prins,
Aceste amintiri îmi vor cânta
Ce fericită este solitudinea.
Traducere de Viorel Agocs
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu