miercuri, 26 decembrie 2018

Odă narciselor galbene

Autor:
 William Wordsworth 



                                      Singur ca un nor am hoinărit,
                                      Care se-nalţă peste văi şi dealuri,
                                      Când deodată o mulţime am zărit:
                                      O oaste de-aurii narcise-n valuri.
                                      Chiar lângă lac şi dincolo de nori,
                                      De nici credeai că nu sunt decât flori.

                                      Etern, ca soarele ce ne zâmbeşte
                                      Din Calea Laptelui străluminând,
                                      Se-avântă-n zare voiniceşte,
                                      Pe malul unui golf trecând.
                                      Narcise mii văzut-am deodat,
                                      În dans vioi, înaripat.
                                      Până şi undele dansau, dar ele
                                      Se întreceau cu valurile grele.

                                      Mai vesel n-ar putea să fie
                                      Poetul, într-o altă companie.
                                      Priveam şi iar priveam şi mă gândeam
                                      Că-i mai frumos decât eu socoteam.
                                      Când pe divan voi sta întins,
                                      Trândav sau gânditor, de visuri prins,
                                      Aceste amintiri îmi vor cânta
                                      Ce fericită este solitudinea.

Traducere de Viorel Agocs

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu