Rondelul primăverii

Autor:Al.Macedonski

                                  Se-ntrec în cântec guguştiucii,
                                  Ne-anunţă ei pe noi, uitucii,
                                  Că am uitat de primăvară
                                  Şi, iată, e prezentă iară.

                                  Plouă cu picuri de chitară
                                  Ce bat discret, la geam, spre seară,
                                  Se-ntrec în cântec guguştiucii,
                                  Ne-anunţă ei, pe noi, uitucii.

                                  Senină, floare-albastră, rară,
                                  Ici, colo, codrul îl presară,
                                  Dansează mâţişorii luncii,
                                  Ies ghiocei cu frunze lucii

                                 Se-ntrec în cântec guguştiucii...

Rondelul privighetoarei între roze

Autor:
Al.Macedonski 

                                   A nopţii sublimă măiastră
                                   E-ascunsă-ntre roze, şi cântă,
                                   Grădina ce-mi stă sub fereastră

                                   În raze de-argint se-nveşmântă.

                                   O vrajă şi albă ş-albastră
                                   Din ceruri, spre lume s-avântă.
                                   A nopţii sublimă măiastră
                                   E-ascunsă-ntre roze, şi cântă.

                                   Chiar roza ce moare în glastră,
                                   De legile firii înfrântă,
                                   Tresare, în pacea sihastră,
                                   La glasul, cu care-o-nmormântă
                                   A nopţii sublimă măiastră.
 

Rondelul florilor de lună

Autor:
Al. Macedonski

                                           Flori de lună ce s-agață
                                           Schimbă apa în brocart;
                                           Printre frunze prinde viață
                                           Câte-un cântec de Mozart.

                                           Spre Saint-Cloud, ce doarme-n față,
                                           Val de val se duce spart;
                                           Flori de lună ce s-agață ,
                                           Schimbă apa în brocart.

                                           Peste-a Senei verde față
                                           Dulci și lungi fiori se-mpart,
                                           Și de țărmi ce se răsfață,
                                           Când corăbii se despart,
                                           Flori de lună se agață.

Rondelul crizantemei

Autor:
Al.Macedonski

                                     O crizantemă în mișcare
                                     E-mpărăteasa strălucită
                                     Printre roșatica-nserare
                                     Peste gradina răspândită.

                                     Minune-abia închipuită,
                                     Și mai mult mica decât mare,
                                     O crizantemă în mișcare
                                     E-mpărateasa strălucită.

                                     Îi este fața zugrăvită
                                     Spre-a fi aceeași arătare
                                     De tinerețe neclintită,

                                     Ș-a fi crezută de oricare.

                                     O crizantemă în mișcare.

Rondelul marilor roze

Autor:
Al.Macedonski

                                     
                                      Mari roze bogate și grele
                                      Abia mai pot capul să-și țină
                                      De luxul ce poartă pe ele,
                                      Scăldate-n albastra lumină.

                                      Miresme plutesc prin grădină,
                                      Iar roua deșiră mărgele
                                      Pe roze bogate și grele,
                                      Ce-abia mai pot capul să-și țină.

                                      Avântul simțirilor mele
                                      Mă duce-ntr-o sferă senină
                                      De ceața lumeștilor rele,
                                      În care, pe frunte-mi se-nclină
                                      Mari roze bogate și grele.

Stuful de liliac

Autor:
Al.Macedonski

                            Era o zi senină ca fruntea de fecioară
                            Ce neturburată de-ai patimelor nori,
                            O zi în care şoapte de îngeri se coboară
                            Şi vin pe-o adiere să cânte printre flori.

                            Subţiri ca o dantelă urcau mereu din apă
                            Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac,
                            Şi prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă,
                            Gemea muşcat de vânturi un stuf de liliac.

                            Plăpândele lui ramuri abia înmugurite,
                            Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit,
                            Nainte de-a-şi da rodul mereu învineţite
                            Când ea veni să şeadă sub stuful oropsit.

                            Atunci acele ramuri deodată înfloriră
                            Ş-o ploaie azurie vărsată peste noi…
                            O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră…
                            Uscat e liliacul şi nu mai suntem noi.

Rondelul rozei ce-nflorește

Autor : Al.Macedonski

                                  Rondelul rozei ce-nflorește

                             O roză-nflorește, suavă...
                             Ca nor risipit e necazul.
                             Puternic mă poartă extazul
                             Spre-o naltă și tainică slavă.

                             Nu-mi pasă de-a vieții otravă,
                             De chinul ce-și urcă talazul 
                             O roză-nflorește, suavă;
                             Ca nor risipit e necazul.

                             Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
                             Să-mi fac din ursită o sclavă,
                             Și nu mai e viața grozavă,
                             Deși mi-a brăzdat tot obrazul
                             O roză-nflorește, suavă.