FLORI

Autor: Magda Isanos

                             Vijelioase flori, din pământ aburind,
                             ca niște strigăte cresc, saltă zâmbind.
                             Care e vrerea lor gingașă-n vreme?
                             Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?

                             Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
                             ochiul lui Dumnezeu șade deschis...
                             Haina lui mirosind a ierburi si cer -
                             fără să știe orașul de piatră si fer.

                             Mânile micilor flori intră-n pământ,
                             morții când le sărută știu dacă-i vânt,
                             și de pe dânsele sorb ploaia și veștile.
                             Astfel, în flori îsi deschid mortii fereștile...

Macii

Autor: Magda Isanos

                                    Ardeau ca nişte facle vii,
                                    în vârf de firave tulpini.
                                    Îşi înălţau râzând zglobii
                                    obrazul roşu dintre spini.

                                    I-am adunat cu mâini avare,
                                    am rătăcit în seara blândă,
                                    umplându-mi braţele de floare
                                    învăpăiată şi plăpândă.

                                    Şi m-am întors într-un târziu,
                                    departe cîmpul rămânea,
                                    atât de singur şi pustiu
                                    în urma mea.

                                   Dar când acasă-am încercat
                                   să-i strâng într-un aprins buchet,
                                   toţi macii mei s-au scuturat
                                   ca nişte lacrimi pe parchet.