Albăstrele - Povești și simboluri

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o plantă erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5–1 m, din familia Asteraceae.
Plantă europeană, albăstreaua crește în zonele de deal și de câmpie, fiind întâlnită mai ales în lanurile de grâu și de secară. Ajunge la maturitate între lunile iulie-septembrie și are o durată de viață de 1-2 ani. Planta este acoperită de peri de mici dimensiuni, care îi conferă un aspect mătăsos. În ciuda numelui, florile plantei sunt atât albastre, cât și alb-roz sau roz-violacee.

Denumirile populare ale florii sunt foarte numeroase: albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, floare-vânătă,  iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă.
De-a lungul timpului oamenii au descoperit proprietățile terapeutice ale acestor delicate flori. Albăstrelele sunt folosite în cosmetică, datorită efectelor calmante și tonifiante, având efect împotriva îmbătrânirii.
***
O legendă spune că zeița fertilității Ceres le-a luat sub ocrotirea sa  atunci când a aflat că agricultorii vor să le stârpească din lanurile de secară. Ea a hotărât ca albăstrelele să împodobească snopii de grâu și de secară la sărbătoarea secerișului.
La slavi acest obicei dăinuie din vemuri străvechi. Primul mănunchi de spice cules era încins cu o cunună de albăstrele și primea un nume. Era adus acasă însoțit de cânece, într-o atmosferă solemnă, și așezat sub icoană.

 O altă legendă povestește despre un tânăr a cărui culoare preferată era culoarea albastră.Se îmbrăca în albastru și se împodobea  cu flori albastre culese de pe câmp. Într-o bună zi tânărul a fost găsit mort într-un lan printre flori...Atunci zeița Flora i-a transformat trupul într-o albăstrea iar numele să Cyanus (Tianus) se regăsește în numele latin al florii...
***
În Belgia albăstrița este simbolul libertății.
Culoarea albastră simbolizează  fidelitatea, statornicia...
În literatura germană, în lirica lui Novalis ( romanul Heinrich von Ofterdingen) floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei și tulburând inima eroului. Ea simbolizeaza nostalgia infinitului, aspirația spre absolut.
Motivul florii albastre apare și la poetul italian Leopardi și la Eminescu. (”Floare albastră”)

Albăstrele

Autor : Vladimir Sosiura

                               Sinilii, pe şesuri, ce de albăstrele!
                               Şi privirea dragei - tot o albăstrea
                               Râu-n zări desface sinilii cordele,
                               trec peste răzoare, eu şi draga mea.

                               Anii se vor duce, vor zbura ca norii,
                               oameni vor culege flori, ca şi acu.
                               Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii
                               albăstrele, poate, fi-vom eu şi tu.

                               Un flăcău va duce fata pe cărare,
                               despre fericire păsări vor zvoni,
                               cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,
                               ochii dragei sale va asemui.

 Din volumul ”Poezia de dragoste a lumii”(1965),
 Traducere de Maria Banuş

Albăstrelele

Autor : Veronica Micle

                                     Albăstrelele

                        Printre galbenele spice albăstrele mândre cresc
                        Şi-n a dimineţii farmec soarele cu drag privesc;
                        Fermecaţi de-a lor privire şi cuprinşi de-un tainic dor,
                        Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.

                        Prin frunzişul des şi verde se aud frumoase cânturi
                        Fluturaşii stau şi-ascultă legănaţi de blonde vânturi
                        Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări
                        Şi-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări!

                        Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere;
                        Fluturaşii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ş-o părere,
                        Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele,
                        Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele.