Mâțișorii

Autor: Otilia Cazimir

                                             A ieşit răchita-n drum.
                                             Ce-o mai fi şi asta, oare,
                                             Că-i din cap până-n picioare
                                             Numai motocei de scrum?...

                                             Cu mlădiţele plecate,
                                             Stă pe loc şi se socoate:
                                             S-ar întoarce – nu mai poate,
                                             S-ar ascunde –
                                             N-are unde!

                                             I-e ruşine de copii,
                                             Că din mugurii-aurii
                                             I-au ieşit, în loc de flori...
                                             Mâţişori!

Din volumul „Baba Iarna intră-n sat”, 1954

Flori de gheață pe la geamuri

Autor: George Safir 

                                      Flori de gheaţă pe la geamuri
                                      Tremură în mine
                                      Semn că uite primăvara
                                      Vine-ncet, dar vine!

                                      Se topesc în lacrimi triste
                                      Şiroind a moarte
                                      Într-o dulce tânguire
                                      Duc iarna departe

                                      Flori de gheaţă pe la geamuri
                                      Mâine n-or să fie
                                      Însă câte-or să răsară
                                      Roşii, pe câmpie...

Albăstrele - Povești și simboluri

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o plantă erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5–1 m, din familia Asteraceae.
Plantă europeană, albăstreaua crește în zonele de deal și de câmpie, fiind întâlnită mai ales în lanurile de grâu și de secară. Ajunge la maturitate între lunile iulie-septembrie și are o durată de viață de 1-2 ani. Planta este acoperită de peri de mici dimensiuni, care îi conferă un aspect mătăsos. În ciuda numelui, florile plantei sunt atât albastre, cât și alb-roz sau roz-violacee.

Denumirile populare ale florii sunt foarte numeroase: albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, floare-vânătă,  iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă.
De-a lungul timpului oamenii au descoperit proprietățile terapeutice ale acestor delicate flori. Albăstrelele sunt folosite în cosmetică, datorită efectelor calmante și tonifiante, având efect împotriva îmbătrânirii.
***
O legendă spune că zeița fertilității Ceres le-a luat sub ocrotirea sa  atunci când a aflat că agricultorii vor să le stârpească din lanurile de secară. Ea a hotărât ca albăstrelele să împodobească snopii de grâu și de secară la sărbătoarea secerișului.
La slavi acest obicei dăinuie din vemuri străvechi. Primul mănunchi de spice cules era încins cu o cunună de albăstrele și primea un nume. Era adus acasă însoțit de cânece, într-o atmosferă solemnă, și așezat sub icoană.

 O altă legendă povestește despre un tânăr a cărui culoare preferată era culoarea albastră.Se îmbrăca în albastru și se împodobea  cu flori albastre culese de pe câmp. Într-o bună zi tânărul a fost găsit mort într-un lan printre flori...Atunci zeița Flora i-a transformat trupul într-o albăstrea iar numele să Cyanus (Tianus) se regăsește în numele latin al florii...
***
În Belgia albăstrița este simbolul libertății.
Culoarea albastră simbolizează  fidelitatea, statornicia...
În literatura germană, în lirica lui Novalis ( romanul Heinrich von Ofterdingen) floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei și tulburând inima eroului. Ea simbolizeaza nostalgia infinitului, aspirația spre absolut.
Motivul florii albastre apare și la poetul italian Leopardi și la Eminescu. (”Floare albastră”)

L” hymne des fleurs

Autor: Armand Gasqui

                                     Mille fleurs aux calices d'or,
                                     Pétales bleus, pétales roses,
                                     Violettes à peine écloses,                                   
                                     Pervenches qui naissez encor,

                                     Par vous la brise est parfumée,
                                     Par vous se constelle le sol,
                                     Et le frais zéphyr dans son vol
                                     Vous baise : ô caresse embaumée !

                                     Du matin les rayons altiers
                                     Vous baisent, pâles églantines,
                                     Fleurissez, blanches aubépines,
                                     Fleurissez, roses amandiers !

Les fleurs dansent (Florile dansează)

Auteurs :  Alexandre Vernet, Benjamin Vernet, Siham Sebaik,
Pierre Wolf et Myriam Schmitt
avril 2014 : ”Les poesies de mercredi”

                                       La tulipe est bien gentille
                                       La rose est rouge de rage
                                       Le dahlia est tout baba
                                       Les rhododendrons fredonnent une chanson.

                                       Et les fleurs dansent en rond
                                       OUI
                                       Les fleurs dansent en rond !
                                     
                                       La violette reste muette
                                       Le muguet secoue ses clochettes
                                       La pâquerette hurle à tue-tête
                                       La capucine récite des rimes.

                                       Et les fleurs dansent en rond
                                       OUI
                                       Les fleurs dansent en rond !

Un vals: ”Valțul rozelor”

Autor: Al. Macedonski

                                       Pe verdea margine de şanţ
                                       Creştea măceşul singuratic,
                                       Dar vântul serii nebunatic
                                       Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
                                       Întâi pătrunse printre foi,
                                       Şi le vorbi cu voce lină,
                                       De dorul lui le spuse-apoi,
                                       Şi suspină — cum se suspină...
                                       Şi suspină — cum se suspină...

                                       Albeaţa lor de trandafiri,
                                       Zâmbind prin roua primăverii,
                                       La mângâierile-adierii
                                       A tresărit cu dulci simţiri.
                                       Păreau năluci de carnaval
                                       Cum se mişcau catifelate,
                                       Gătite toate-n rochi de bal,
                                       De vântul serii sărutate,
                                       De vântul serii sărutate.

                                       Scăldate-n razele de sus,
                                       Muiate în argintul lunii,
                                       S-au dat în braţele minciunii,
                                       Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
                                       Iar vântul dulce le şoptea,
                                       Luându-le pe fiecare,
                                       Ş-un valţ nebun se învârtea,
                                       Un valţ — din ce în ce mai tare,
                                       Un valţ — din ce în ce mai tare.

Myosotis (nu-mă-uita) - Legende și simboluri

Nu-mă-uita (Myosotis) este o plantă ce aparține familiei Boraginaceae cu peste 50 specii erbacee, anuale, bienale sau perene. Este întâlnită  în Europa, Asia, America de Nord și Noua Zeelandă. Crește atât în stare spontană, cât și cultivată. Speciile sălbatice au flori albastre, roze sau albe.
Cuvântul grec ”myosotis” înseamnă ”ureche de șoricel”.
Myosotis era de asemenea numele unei naiade din Antichitate.

Se pare că celălalt   nume – Nu mă uita – vine din limba franceză – Ne m’oubliez pas – întâlnit pentru prima dată în anul 1532, însă, ca sens, numele vine din spațiul german, unde, mulți bărbați au ochii de culoare albastră, iar femeile purtau la piept aceste flori, ca mod de a-și aminti de iubiții lor.
O legendă franceză ne povesteste că un cavaler și doamna sa se plimbau pe malul unui râu. Aplecându-se să culeagă o floare, pentru a o dărui iubitei sale, și-a pierdut echilibrul și a căzut în râu sub geutatea armurii. Înainte de a se îneca el a aruncat floarea către doamna sa strigând: ”Ne m`oubliez pas” (Nu mă uita!)...
Numele florii este același în germană (vergiss mich nicht), în engleză (forget-me-not), în italiană (non-ti-scordar-di-me), în spaniolă (no-me-olvides), și în multe alte limbi: poloneză, daneză, olandeză...
In Franța această floricică este denumită cu diferite nume (gremillet, scorpione), porecle( oreille-de-souris, herbe d`amour) și perifraze poetice amoroase.(aimez-moi, souvenez -vous-de-moi, pensez a moi)...Cel mai utilizat rămâne ”ne-m`oubliez-pas”

O altă legendă ne povesteste că Zâna Florilor dăruise fiecărei flori câte un nume. Și totuși pe una nu a observat-o și aceasta a rămas fără nume. Intr-o zi pe când se plimba pe marginea pârâului a observat o mică floare care plângea ...Zâna s-a mirat dar a aflat că floricica aceea nu primise un nume ca suratele sale. Zâna a consolat-o și i-a promis un nume. Pentru că fusese uitată i-a dat numele.”nu-mă-uita”...

Myosotis-ul  a devenit emblema Societății Alzheimer, și ne invită să nu-i uităm pe bolnavii atinși de această maladie și nici pe cei care îi îngrijesc.
Este de asemenea simbolul Zilei Internaționale a copiilor dispăruți, fixată la 25 mai,  proclamată în 1983 de președintele Statelor Unite, Ronald Reagan.
In 2015, florile de myosotis au fost alese pentru a comemora centenarul genocidului armean, pentru că ele exprimă ”noțiunea amintirii eterne”.

L`Iris

Autor: Robert Desnos

L’iris au bord du rivage
Se reflétait dans l’étang,
Bel iris sauvage
Qui rêves au beau temps.
Iris mes beaux yeux
Tu parfumes les draps blancs,
Iris merveilleux,
Iris au bord de l’étang.

( Chantefleurs, 1944-1945 )

***
Irisul, pe pe mal
Se reflecta în iaz
Frumos iris sălbatic
Care visezi la timpul frumos.
Iris  frumoșii mei ochi
Tu îmbălsămezi cearceafurile albe,
iris minunat.
iris de pe malul iazului.

***

Iriși (III)- Încă o poveste...

Motto:
”L'iris”
Poem de Charles Rouvin

"Près des étangs où la libellule voltige,
Où, dans les soirs d'été, vient se baigner l'oiseau,
On aperçoit l'Iris, qui tremble sur sa tige
Et semble un papillon posé sur un roseau..."

Iris pseudacorus

Datorită valorii sa simbolice în tradiția biblică, irisul este prezent în Imperiul Bizantin, apoi în regatul franc și cel lombard. A intrat în heraldică și  era prezent pe blazoanele multor familii nobiliare.
In Franța ”fleur de lys ” ( o stilizare a irisului ) a devenit simbolul regalității.
Legenda atribue această alegere primului rege francez, Clovis. Se spune că în timpul bătăliei de la Vouillé în 507, regele, urmărit de vizigoții lui Alaric al II-lea prin niște mlaștini,  s-a ascuns după niște tufe mari de stânjenei de baltă (iriși). Victorios și recunoscător, regele a pus floarea de iris ca ornament pe scutul său. El a fost păstrat ca simbol al biruinței de regii carolingieni, ottonieni și capețieni.
Dar abia în timpul lui Ludovic al VII-lea a apărut expresia ”fleur de lys”(floare de crin) iar florille de iris aurii  pe un fond de azur au devenit  însemnul heraldic al regilor Franței.
In realitate ”crinul ”este de fapt un iris (după cum se observă în stilizările ornamentale ale celor două flori ).

Expresia ”fleur de lys” se explică prin faptul că ” lys” era termenul generic folosit  pentru toate plantele herbacee cu flori mari. Există și ipoteza că denumirea florii esta de origină olandeză.
De-a lungul istoriei Franței irisul a rămas un simbol al eroismului și al victoriei. A fost prezent pe stindardul regal până la revoluția din 1789.
Dincolo de magia legendelor, irisul s-a dovedit în timp a fi util atât pentru frumusețe, cât și pentru sănătate.
Iar simbolistica sa s-a îmbogățit și diversificat.
Astfel irisul albastru simbolizează speranța, credința, înțelepciunea.
Irisul alb înseamnă puritate iar irisul mov admirație și gânduri bune...
Irisul galben simbolizează pasiunea și vitejia.

Iriși - legende și simboluri (II)

Irișii (stânjeneii) sunt flori care încântă prin culoare şi prin petalele lor catifelate, delicate ca nişte aripi de fluturi. Au o ținută elegantă și un parfum deosebit. Irișii au o valoare simbolică în numeroase civilizații ale lumii.
Iris ensata
(sau hanashobu – iris japonez)

In Japonia, irisul este un simbol oficial al eroismului, ca și crizantema. Există o legendă care spune că lumea zeilor era foarte populată și foarte mulți dintre aceștia au fost trimisi pe pământ. Printre ei se aflau și zeul Izanagi, și zeița Izanami. Aceasta din urmă a creat mai mulți zei, dar a murit atunci când a creat zeul focului. Deși a făcut tot posibilul pentru a o readuce la viață, Izanagi nu a reușit…Atunci când, dorind să facă baie în apa unui râu, și-a lasat brățările de la mână, acestea s-au transformat în superbe flori de iris.
Numărul mare de picturi și gravuri japoneze reprezentând irisul demonstrează importanța sa în cultura niponă.
 Există în Japonia o Sărbătoare a Irisului și parcuri speciale pentru iriși. Acestei flori i s-au dedicat poeme și piese de teatru.
***
De mii de ani irișii au înflorit în jurul bazinului mediteranian care este ținutul lor de origine. Stilizate pe basoreliefuri egiptene antice, (ca și lotusul), gravate pe bijuterii sau obiecte de cult dedicate zeiței Venus de către greci și romani, prezente de asemenea în culturile orientale, ( la persani, evrei și musulmani ) florile de iris au o simbolistică aparte.
Semnificația lor variază în funcție de culoare. O floare galbenă poartă un simbolism solar, o floare albastră un simbolism oniric, o floare albă un simbolism lunar sau puritate.