sâmbătă, 26 ianuarie 2019

Nuferii lui Claude Monet



Nufărul este o clipă a lumii. Este o dimineaţă a ochilor. Este surprinzătoarea floare a zorilor de vară.” 
(Gaston Bachelard, Nuferii sau surprizele unei dimineți de vară).


***
Claude Monet
Autoportrait,1917

Cu pasiunea unui grădinar Monet  își amenajează proprietatea  de la Giverny după planul propriu.
Decorul natural conceput are trăsăturile fanteziei artistice a pictorului impresionist. 
Grădina pare să fie un studiu de culoare și lumină, un rezervor de metamorfoze subtile. 

Lacul plin de nuferi este o atracție aparte. Amenajat pe cursul pârâului care trece prin spatele grădinii, acest bazin „al nimfelor” devine subiectul asupra căruia pictorul se va apleca statornic timp de peste trei decenii, în seria lungă de Nuferi.


Bazin cu nuferi, armonie verde 
Această imagine datează din 1899. 
Aceeași imagine va reveni după un an în altă armonie cromatică, în conformitate cu preceptele impresionismului (Bazin cu nuferi, armonie roz). 
„Crinii de apă” sunt surprinși într-o varietate de ipostaze, în funcție de momentul zilei, de reflexele luminii, de stările sufletești. Sunt când flori pline de carne vegetală, în culori puternice, când prezențe abia sesizabile, vaporoase, parcă răsfrângeri de o clipă ale apei, ale misterului din adâncuri, când lumini ivite din apele grele, întunecate, la ora înserării.

Nuferi, 1904
Nuferi, 1904

Atât tratarea formei geometrice, cât și cea coloristică dovedesc plăcerea pentru metamorfoza secretă a naturii. Sunt nuferi albi, roșii, galbeni,  albaștri, în tonuri violacee, uneori doar pete difuze pe apă, în vecinătatea unei sălcii plângătoare, scăldați în lumină sau, dimpotrivă, în tușe sumbre, aproape amenințătoare.

Nuferi 1906
Nuferi, 1907

Din 1914, la îndemnul lui Georges Clémenceau, Claude Monet pictează o serie nouă de nimfe ale lacului, nuferi în tablouri uriașe ca dimensiuni, în ideea de a fi expuse împreună într-un spațiu larg, suspendate în cerc. Imaginile acestea ar urma schimbările de lumină și atmosferă ale ciclului diurn sau ale ciclului anotimpurilor. Ele trebuie să creeze, spunea pictorul, „iluzia unui întreg fără sfârșit, a unui val fără orizont și fără țărm”. 

Acești Nuferi (Nymphéas), opt la număr, pânze dreptunghiulare cu latura orizontală ajungând până la 17 metri, sunt expuși la Musée de l’Orangerie din Grădina Tuileries din Paris, în două săli ovale, creând astfel în bună măsură atmosfera imaginată de pictor. Imensele tablouri au fost oferite de Monet Franței a doua zi după armistițiul din 11 noiembrie 1918 și instalate la Orangerie în 1927, după moartea artistului.

Nymphéas( muzeul Orangerie)
Notă. Dați clik pe imagini

miercuri, 26 decembrie 2018

Odă narciselor galbene

Autor:
 William Wordsworth 



                                      Singur ca un nor am hoinărit,
                                      Care se-nalţă peste văi şi dealuri,
                                      Când deodată o mulţime am zărit:
                                      O oaste de-aurii narcise-n valuri.
                                      Chiar lângă lac şi dincolo de nori,
                                      De nici credeai că nu sunt decât flori.

                                      Etern, ca soarele ce ne zâmbeşte
                                      Din Calea Laptelui străluminând,
                                      Se-avântă-n zare voiniceşte,
                                      Pe malul unui golf trecând.
                                      Narcise mii văzut-am deodat,
                                      În dans vioi, înaripat.
                                      Până şi undele dansau, dar ele
                                      Se întreceau cu valurile grele.

                                      Mai vesel n-ar putea să fie
                                      Poetul, într-o altă companie.
                                      Priveam şi iar priveam şi mă gândeam
                                      Că-i mai frumos decât eu socoteam.
                                      Când pe divan voi sta întins,
                                      Trândav sau gânditor, de visuri prins,
                                      Aceste amintiri îmi vor cânta
                                      Ce fericită este solitudinea.

Traducere de Viorel Agocs

marți, 11 iulie 2017

Lavande ou Lavandin

Auteur: Louis Fontas



                        Arbrisseau délicat, or bleu d'un clair vallon,
                        Colorant les coteaux en moyenne montagne,
                        Il plaît aux randonneurs sillonnant la campagne,
                        Enivrés des senteurs portées par l'aquilon.

                        La romaine Lavande imprégnait l'eau des bains,
                        Ainsi que le peignoir vêtu par le baigneur.
                        Puis, l'or bleu Provençal se montra grand seigneur,
                        En offrant ses bienfaits aux doctes carabins.

                        Le Lavandin nouveau, la Lavande des Alpes
                        Expriment leurs couleurs en formant un épi,
                        Variant du violet au doux mauve pâli,
                        Fauchés de pieds touffus que l'ensileuse scalpe !

                        En final distillés par procédés divers,
                        Ces épis aux humeurs très providentielles,
                        Excellent dans le don d'huiles essentielles,
                        Utiles pour des soins, des parfums, des desserts !

                        Lavande ou Lavandin, leur charme est sans pareil.
                        En eux vit un symbole évoquant la tendresse,
                        Et si vos coeurs blessés recherchent leur adresse,
                        Ils la retrouveront où règne un chaud Soleil!


luni, 26 iunie 2017

Increzute și frumoase

Autor: Ovidiu Oana-pârâu



                                        Încrezute şi frumoase,
                                        printre ronduri risipite,
                                        trei gerbera arătoase,
                                        s-au pornit pe turuie:

                                     - Ia te uită, ce lalele !
                                       Doar boboci cât degetarul.
                                       N-au găsit nimic în ele,
                                       viespile cătând nectarul.

                                       Panseluţele-s prea mici,
                                       ce să mai vorbim, surată ?
                                       Poate doar nişte pitici
                                       le-ar dori pentru o fată.

                                    - Nici narcisele nu-mi plac,
                                       Prea aruncă-n jur miroznă !
                                       Zise una sub cerdac:
                                    - S-o miroşi ? Asta da poznă !

                                    - Fetelor, ce ziceţi oare ?
                                      Trandafirul de-l alegi,
                                      sigur, e frumos, dar doare
                                      de te-nţepi când îl culegi.

                                      Au ţinut-o, zi lumină,
                                      luând la rând pe fiecare.
                                      Pe-nserat zic: - Din grădină
                                      suntem cea mai mândră floare.

                                      Cât bârfesc -deh, lungă-i boala-
                                      vântul trece în tăcere
                                      şi le scutură petala,
                                      cu doar blânda adiere


luni, 5 iunie 2017

Parfum de liliac

Autor: Vera Crăciun
(Galați)

                                   Liliacul se deschide…
                                   Câte stele sunt pe ram
                                   Și ce jocuri violete!

                                   Cu privirea-mi le destram.

                                   Sărut una câte una,
                                   Iar al lor parfum dulceag
                                   Mă îndeamnă să-nchid ochii…

                                   Sunt un visător pribeag.

                                   Transform clipa, cea de faţă,
                                   Într-un foșnet violet,
                                   Strâns la piept cu gesturi fine,

                                   În plutirea-mi de balet.

                                   Şi-o frântură, dintr-o viaţă,
                                   Luminată-i de culoare,
                                   De petale violete: farmec, vis!

                                   Toate-ntr-o floare!

duminică, 28 mai 2017

Poezii cu parfum de levănțică

Motto:
”Elle était belle comme ces petits sachets de lavande qu'on presse pour en exhaler les parfums.”
(Sylvain Tesson: Aphorismes sous la lune et autres pensées sauvages (2008)


Laurette Condom
( Mon recueuil magique de poesie- overblog )

                      Elle s'étend,
                      S'étire, et, ondule.
                      Recouvrant le plateau
                      D'un mauve velouté.

                      Elle émerveille les yeux,
                      Elle colore les champs violet.
                      La où dansent les abeilles
                      En nuage bourdonnant
                      La lavande doucement,
                      Flotte dans l'air.

                      Tandis que le soleil
                      Généreux et abondant,
                      Réchauffe les cailloux,
                      De ses rayons ardents,
                      Sous la voute épurée,
                      D'un immense ciel bleu.,



Robert Desnos : La  Lavande
( Recueuil ”Chantefleurs, 1944-1945)

Lavandière, lavandière !
As-tu vu le poisson bleu
Qui nageait dans la rivière ?
Il t’apportait la lavande,
La lavande en bouquet bleu,
Poisson bleu, fleurs de lavande,
Poisson bleu.


sâmbătă, 30 aprilie 2016

Lăcrămioarele

Autor: A. Jucu

                                
                                         Luna mai e numai viaţă
                                         Inundată în verdeaţă
                                         Este luna în splendoare
                                         Cu balsam de lăcrămioare

                                         Dalbe flori cu frunze late
                                         Pe la umbră tupilate
                                         Răspîndesc ocrotitoare
                                         Împrejur numai savoare

                                         Şi de ce sunteţi voi oare
                                         Denumite lăcrămioare?
                                         Eu v-aş dezmierda-n privire,
                                         Flori cu vrajă de iubire!


sâmbătă, 23 aprilie 2016

A-nflorit o păpădie

Autor: Otilia Cazimir
                                 
                                         Nici o floare:
                                         Numai pete mari, de soare...

                                         Dar din frunza cafenie
                                         Putrezită-n umbra rară
                                         Iese-un pui de păpădie
                                         Să mai vadă ce-i pe-afară.

                                         Se întinde drept spre cer
                                         Pe codița lui de gumă.
                                         Dar când vede că nu-i glumă,
                                         Că-i tot brumă
                                         Și-i tot ger -

                                         Își adună pămătuf,
                                         În tecuța-i vătuită,
                                         Pentru-o zi mai potrivită,
                                         Soarele călduț, de puf!


joi, 14 aprilie 2016

Magnolii

Autor: Rodica Nicoleta Ion


                              Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
                              Miresme-mpodobite cu-ametist...
                              Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
                              Încununând eternul paradis.

                              Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
                              Voi care-aţi înflorit întâia oară
                              Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
                              Şi gustul de-nceput de primăvară.

                              Mirese-mpodobite... Câtă pace!
                              Ce taină şi ce linişte de vis!
                              Şi parcul cu magnolii tace... tace...                           
                              Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!



duminică, 10 aprilie 2016

Poezie cu...” NUFERI LA XI-HU”

Autor: Constantin Enache


                                        In oglinzi de mărgărite
                                        Ondulate-n moi covoare,
                                        Peste ape-ncremenite,
                                        Nuferi pun străvechi ștergare.

                                        Insulițe mici, cochete,
                                        Printre unde tremurânde
                                        Strâng alături în buchete
                                        Nuferi mari cu flori rotunde.

                                        Albe flori, ca o mireasă
                                        Ce se-ndreaptă spre altar,
                                        Pete albe de mătasă
                                        Printre frunze verzi răsar.

                                        Mai departe-n alte cercuri,
                                        Gelozii de mandarini,
                                        Nuferi galbeni duc de veacuri
                                        În-ale lacului grădini.