Orhidee- legende și simboluri

 Plantele cu parfum regal

În urmă cu peste 1500 de ani, chinezii numeau orhideele „plantele cu parfum regal” și însuși Confucius a scris că „plăcerea de a revedea după o lungă absență un prieten drag poate fi comparată cu aceea pe care o simțim atunci când intrăm într-o cameră plină cu orhidee”.
Potrivit unei legende din Grecia Antică, Orhis era un tânăr foarte pasional, fiu al unei nimfe, de la care a moștenit frumusețea, și al unui satir, de la care a moștenit dorința fizică. În timpul unei festivități dedicate lui Bachus, zeul vinului, Orchis a sedus o preoteasă. Zeii l-au pedepsit, însă, pe tânărul pasional și l-au condamnat să fie sfâșiat de animalele sălbatice. Trupul său a fost transformat, însă, într-o plantă gingașă: orhideea.
În Grecia antică se foloseau orhidee în ritualuri închinate zeiței Demeter(zeița recoltei) și erau considerate sacre.
            Ohidee din Hawaii

Orhideele sunt un simbol al purității, perfecțiunii și feminității. Ele au fost cultivate din cele mai vechi timpuri în China. Orhideele pot fi găsite mai ales în pictura și literatura chineză. Zhen Sixiao (dinastia Yuan) a făcut din orhidee un simbol al patriotismului, iar în timpul dinastiei Ming orhideele au devenit simboluri și mai puternice.
O legendă din Japonia antică spune că orhideele puteau fi găsite în natură doar de către acei războinci care îsi dovedeau vitejia.
În secolele XVIII-XIX a început mania orhideelor și în Europa de vest.
Linden a fost un renumit cultivator de orhidee în Belgia, iar catalogul său comercial ”Lindenia” este și astăzi o valoare, prin numeroasele sale desene de orhidee exotice.

Orhidee din Insulele Philippine

Exoticele orhidee sunt, ca și trandafirii, cele mai apreciate flori atunci când vine vorba de un buchet sau un aranjament cu adevărat spectaculos pentru o persoană specială.
Cele mai multe dintre orhideele pe care le dăruim astăzi și-au căpătat valențele simbolice cu precădere în perioada victoriană dar ele aveau numeroase semnificații încă din antichitate.

Orhideea albă  exprimă ideea de inocentă, frumusete pură si eleganță și  este asociată cu iubirea dezinteresată, cu iubirea pură sau dragostea ajunsă la maturitate. Orhideele albe pot fi oferite, astfel, oricărei femei din cadrul familiei și nu numai.
Orhideele roșii simbolizează seducția, însă pot întruchipa și suferința pricinuită de iubire. În plus, ele pot semnifica admirația și respectul.

***
Orhideea galbenă este o floare care simbolizează dorința unui nou început. Prin urmare, este un cadou ideal și un prim pas în repararea unei relații sau ca gest de împăcare după o discuție aprinsă. În același timp, orhideea galbenă este mesagerul prieteniei și transmite gânduri calde, luminoase.
Despre orhideea roz se spune că este cadoul ideal pentru perechile care aniversează fie 14, fie 28 de ani de la căsătorie dar și pentru mămicile tinere care au fetițe.
Orhideea de culoarea lavandei simbolizează grația, aprecierea sinceră, eleganța și feminitatea. Un astfel de buchet transmite mesajul recunoștinței, dar și cel al nobleții. Cine oferă cuiva un astfel de buchet de flori își exprimă sentimentul de admirație și respect pentru persoana care îl primește.

Simetria orhideelor le face să fie asociate cu perfecțiunea și frumusețea. În Marea Britanie, în Epoca Victoriană, orhideele erau oferite celor mai frumoase femei, iar chinezii din Antichitate considerau că orhideele simbolizează perfecțiunea omenească.

”De la rose” -

”Despre trandafir”
Clément MAROT   (1497-1544)

                              La belle Rose, à Vénus consacrée,
                              L'oeil et le sens de grand plaisir pourvoit ;
                              Si vous dirai, dame qui tant m'agrée,
                              Raison pourquoi de rouges on en voit.

                              Un jour Vénus son Adonis suivait
                              Parmi jardin plein d'épines et branches,
                              Les pieds sont nus et les deux bras sans manches,
                              Dont d'un rosier l'épine lui méfait ;

                              Or étaient lors toutes les roses blanches,
                              Mais de son sang de vermeilles en fait.
                              De cette rose ai jà fait mon profit

                              Vous étrennant, car plus qu'à autre chose,
                              Votre visage en douceur tout confit,
                              Semble à la fraîche et vermeillette rose.

”Flori de aprilie”

Fleurs d`avril

Poète : André Lemoyne (1822-1907)
Recueil : Les charmeuses (1864).
(À André Theuriet.)
                                                      (aubépine blanche )

                         Le bouvreuil a sifflé dans l'aubépine blanche ;
                         Les ramiers, deux à deux, ont au loin roucoulé,
                         Et les petits muguets, qui sous bois ont perlé,
                         Embaument les ravins où bleuit la pervenche.

                         Sous les vieux hêtres verts, dans un frais demi-jour,
                         Les heureux de vingt ans, les mains entrelacées,
                         Echangent, tout rêveurs, des trésors de pensées
                         Dans un mystérieux et long baiser d'amour.

                         Les beaux enfants naïfs, trop ingénus encore
                         Pour comprendre la vie et ses enchantements,
                         Sont émus en plein cœur de chauds pressentiments,
                         Comme aux rayons d'avril les fleurs avant d'éclore.

                         Et l'homme ancien qui songe aux printemps d'autrefois,
                         Oubliant pour un jour le nombre des années,
                         Ecoute la voix d'or des heures fortunées
                         Et va silencieux en pleurant sous les bois.

Poeții francezi despre nuferi-(les nénuphars)

   Nuferii sunt plantele cu cele mai multe semnificații în mitologie, simbolizând: forța de creație, nemurirea, sănătatea, gloria sau pacea sufletească.

Pentru egipteni nuferii erau cele mai frumoase flori. Legendele lor spun ca soarele a răsărit prima data dintr-o floare de nufăr.
Egiptenii numeau florile nufărului alb ''nenufar”(''frumoasele''). Cuvântul a intrat în limba fraceză: ”nénuphars”
 ***
Paul Eluard
”Celui qui n'a jamais senti la pluie se moque des nénuphars.”
(Cel care nu a simțit ploaia niciodată râde de nuferi)

Paul Verlaine, ”Poemes Saturniens -Paysages Tristes”

”Et le vent berçait les nénuphars blêmes; 
Les grands nénuphars, entre des roseaux, 
Tristement luisaient sur les calmes eaux. 

(”Vântul legăna nuferii palizi;
Marii nuferi dintre trestii,
Sclipeau trist, pe apele liniștite.”)

 Leconte de Lisle ,”Poemes barbares”

”Sur les blancs nénuphars, l'oiseau ployant ses ailes, 
Buvait de son bec rose en ce bassin charmant  ”

(”Peste nuferi albi, pasărea, strângându-și aripile,
Cu ciocul său roz, bea din acest bazin încântător”)

Theophile Gautier,”Citations Emaux et Camées” (1852)

”C'est la nuit que les Elfes sortent 
Avec leur robe humide au bord, 
Et sous les nénuphars emportent 
Leur valseur de fatigue mort.”

”Este noaptea când Elfii apar
cu mantia lor umedă la mal
Și pe sub nuferi îl poartă 
Pe al lor dănțuitor mort de oboseală.”

***
Un elf este o ființă fabuloasă, aparținând mitologiei nordice, și care a supraviețuit în folclorul nord european, în legendele scandinave, germane și englezești. La origine, elfii erau niște zei minori ai naturii și ai fertilității,

Metamorfoza salciei- legendă nouă

Autor: 
Ovidiu Oana- pârâu
                         

                              Salcie plângătoare- tablou de Florent Max

***
                  Legenda Salciei

Demult, pe malul unui râu,
Ascunsă-n trestii tremurate,         
Fecioara goală pân` la brâu,
În ape calde și curate  
Își spală părul galben grâu.

Era mlădie și frumoasă
Toată un zâmbet și cânta
Ca ciocârlia, dar sfioasă
De taina ce în piept purta,
Ascunsă celor de acasă

Clătind cosița-n apa lină,
Gândea la tainicul iubit,
La față-i arsă, dar senină
Sub puful feței doar mijit,
Ce-n ochi îi aducea lumină.

                     Visa cum poate-o să-l dezmierde,
                     Trântit pe spate, visător,
                     De vraja ei cum se va pierde
                     Când părul desfăcut, ușor
                     Va undui ca iarba verde.

                     El o zâmbi sub apăsare,
                     Simțind cum sânu-i îl împunge
                     Și contopiți în sărutare
                     La pieptul lui cu drag s-o strânge,
                     Cu gând sfios de fată mare.

                     Ăst timp, voinicii, toți s-au dus
                     La scaldă, cum se strâng băieții,
                     Departe, hăt pe râu în sus,
                     Plecați cu roua dimineții,
                     Să se întoarcă la apus.

                                               Arar, un sunet se aude,
                                               Orb chiot de la ei răzbate.
                                               Îşi strânge-n grabă plete ude
                                               Când simte-n aer cum străbate
                                               Năluca morții prinsă-n unde.

                                               A-ncremenit la cruda veste
                                               Şi a rămas de-atunci tăcută,
                                               Doar chipu-n apă-și oglindește
                                               Și cu cosițele-o sărută
                                               Mutând tristețea în poveste.

                                               În timp, în salcie schimbată,
                                               Se-mpodobește an de an,
                                               Plângându-şi dragostea de fată
                                               Pentru pierdutul băietan
                                               Şoptind spre râu „a fost odată ...”.

13.04.2006

Salcia -Tradiții și legende (II)

Motto:
”Era, în fiecare din noi, o salcie despletită”.
(G.M. Zamfirescu , ”Maidanul cu dragoste”)

Salcia plângătoare se regăsește în numeroase culturi(europene și orientale), în  mituri și credințe populare (legate de magie).
***
Străvechii celți foloseau un alfabet al arborilor, în care fiecărui copac i se atribuia un rol în cadrul roții anului, specific sistemului lor astrologic.
Asociațiile magice celtice ale salciei cuprind dragostea romantică, vindecarea, protecția, fertilitatea și misterioasa putere a femeii. Sub acest aspect, “luna salciei” era considerată “luna vrăjitoarelor” sau “luna echilibrului."
Druizii respectau salcia și o considerau  sacră, pentru că, în credința lor, ea era un arbore primordial, în ramurile căruia fuseseră tăinuite doua ouă stacojii, care adăposteau soarele și luna. Salcia a protejat cele două ouă până când acestea au fost clocite îndeajuns. Din această perspectivă, salcia este asociată cu “arborele vieții” sau creației. Totodată, celții considerau că viața este strâns conectată cu acest copac, deoarece credeau că ea este localizată în șira spinării, formată, conform unor legende, din trunchiul unei salcii.

***

O legendă de origine engleză (dupa unii, poloneza), pornește de la denumirea populară ”Salcia pisicii”, pentru “Salix discolor,"  (“pussywillow”). 

Potrivit povestii, pisica unui țăran adusese pe lume, într-o primăvară, o grămadă de pui,pe care nu avea cum să-i hrănească. Țăranul s-a hotărât să arunce pisoii într-un râu, dar mama-pisică a alergat la malul apei pentru a-si salva progeniturile. Nefiind, îndeajuns de puternică pentru a-i salva pe toți de la înec, a început sa se tânguie amarnic, mieunatul ei alăturându-se mieunatului puilor care se luptau cu valurile. Sălciile de pe mal auzind aceste strigăte de disperare, si-au întins crengile peste ape și i-au salvat . 

Fiecare primăvară  ne amintește de aceasta întâmplare, când ramurile fragede ale salciilor se acoperă de ”mâțișori”.

***

Povestea “salciei albastre," de sorginte chinezească,ne vorbește despre o frumoasă fată, numita Koong-shee, și iubitul ei, Chang, a căror dragoste s-a înfiripat sub ramurile unei salcii. Tatăl fetei dezaproba legătura ei cu Chang, fiindcă acesta nu era de viță nobilă, așa încât și-a trimis slujitorii să-l asasineze. Martoră la uciderea iubitului ei, Koong-shee s-a sinucis.
Legenda spune ca zeilor le-a fost milă de cei doi îndrăgostiți și le-au transformat sufletele în nemuritoare păsări ale dragostei, care colindă cerurile fără a se despărți vreodată.

***

În magie sau vrăjitorie, bagheta creată dintr-o ramură de salcie conține toate calitățile acestui arbore, la care se pot adăuga, unele caracteristici, legate de uzul ei personal. Baghetele sau nuielele din salcie sunt utilizate ori de câte ori este nevoie de o conectare cu intuiția, visurile, viziunile, sau poezia, ori când avem de a face cu o imobilizare emoțională sau un exces sentimental, sau cu sentimente negative care trebuiesc înlăturate.

”Salcia ” - poem de Radu Gyr

Radu GYR
Revista “Gândirea”, Ianuarie 1941

                                   Dragostea ți-o despletești, curată,
                                   peste liniștile mele reci și grave,
                                   ca o salcie de vis cutremurată
                                   peste-un iaz cu apele bolnave.

                                   Mladele palpită ca o undă
                                   sărutând, sfioase, somnul verde.
                                   Balta vrea c-un cearcăn să răspundă,
                                   ci sub lintiță inelul ei se pierde.

                                   Salcia se pleacă, dar senină
                                   apa - ncremeneşte fără viață.
                                   În lichida-i putredă lumină
                                   tresărirea frunzelor îngheață.

                                   Numai purpura adie lin un scâncet,
                                   când din fundul somnului acvatic
                                   duhul nuferilor morți se urcă lânced
                                   ca un fum subțire și molatic…

Salcia- simboluri, tradiții și legende (I)

Salcia (Salix ) este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinzând arbori, arbuști sau subarbuști cu lujeri elastici și frunze căzătoare.Cuprinde circa 350 de specii.
Plantele din genul salix sunt cunoscute în România sub numele generic de salcie. Numele popular de "salcie" provine în limba română din latinescul salix.
Genul Salix este răspândit în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnit în principal pe soluri umede, pe malurile râurilor, iazurilor și lacurilor în zonele mai răcoroase.

Una din cele mai cunoscute specii de salcie este Salix babylonica, așa numita "salcie plângătoare" ale cărei ramuri atârnă de trunchi, folosită în parcuri și grădini ca plantă ornamentală. A fost poreclita “copacul incantării” sau “copacul suspinului,"
În tradiția occidentală, salcia este un simbol al jalei, doliului si dragostei nefericite
În tradiția iudaică salcia plângătoare este menționată în psalmul în care evreii își deplângeau, la adăpostul sălciilor, soarta amară a captivității în Babilon.
Sălcii plângătoare în Teheran

Salcia este asociată cu elementul apei, cu luna si zeităițle Artemis, Hecate, Ceres, Hera, Persephone, Circe, Mercur, Belili si Belenos.
Salcia mai simbolizează  melancolia, moartea, feminitatea, iubirea si vindecarea.
Este și un arbore al visării, intuiției și sentimentelor profunde.
În mod tradițional, salcia un simbol al începerii primăverii, atunci când natura se trezește la viață  prin apariția primilor muguri...
De altfel, ramurile de salcie, sfințite în biserică, sunt parte a unei tradiții respectate de creștinii ortodocși cu ocazia Duminecii Floriilor.

Salcia era utilizată în încheierea unor pacte de prietenie si alianțe, dar și în atragerea dragostei, prin adunarea în mici săculeți a frunzelor ei magice.
Combinată cu santalul, salcia era folosită pentru invocarea spiritelor, iar atunci când ramurile îii erau ținute în casă, se spunea că locuința va fi ferită de vrăji și spirite rele. Purtat permanent, lemnul de salcie avea darul de a proteja împotriva temerii de moarte.
Dacă cineva era apăsat de o taină pe care nu o putea destăinui nimănui, el trebuia să se confeseze unei sălcii, ușurându-și astfel sufletul și încredințându-se că secretul sau nu va fi descoperit.
Dacă cineva voia să afle de se va căsători curând, trebuia să arunce, în ajunul Anului Nou, cu un pantof sau cu o cizmă într-o o salcie, de nouă ori la rând; dacă nimerea salcia, avea să se căsătorească în anul respectiv.

”Nuferi” - poem de Radu Gyr

Motto:
Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.
Iuliu Bărbat ( Nedeia florilor)

                                  Noi stăm cu ochii duși pe unde,
                                  pe liniști fără de răspuns,
                                  pe nuferi cu-ntrebări rotunde
                                  de necuprins, de nepătruns.

                                  Ce-i mai frumos și cast în baltă
                                  se-nalță din nămol, din fund
                                  și-n leneșe candori tresaltă
                                  pe taine care nu răspund.

                                  Ce lacrimi ard la suprafață
                                  cu rădăcinile-n noroi?
                                  Ce vieți plâng dincolo de viață,
                                  cu ochi de dincolo de noi?

                                  Sus, poate, zac morminte
                                  și iazul candele-a aprins,
                                  să stea de veghe tainei sfinte
                                  de nepătruns, de necuprins.

                                  Privim și tu, și eu în ape
                                  tăcuți, obraz lângă obraz,
                                  și-un cer din iaz în noi încape
                                  și-un plâns din noi încape-n iaz.

Nuferii lui Claude Monet

Nufărul este o clipă a lumii. Este o dimineaţă a ochilor. Este surprinzătoarea floare a zorilor de vară.” 
(Gaston Bachelard, Nuferii sau surprizele unei dimineți de vară).

***

Claude Monet

Autoportrait,1917

Cu pasiunea unui grădinar Monet  își amenajează proprietatea  de la Giverny după planul propriu.

Decorul natural conceput are trăsăturile fanteziei artistice a pictorului impresionist. 

Grădina pare să fie un studiu de culoare și lumină, un rezervor de metamorfoze subtile. 

Lacul plin de nuferi este o atracție aparte. Amenajat pe cursul pârâului care trece prin spatele grădinii, acest bazin „al nimfelor” devine subiectul asupra căruia pictorul se va apleca statornic timp de peste trei decenii, în seria lungă de Nuferi.

Bazin cu nuferi, armonie verde 
Această imagine datează din 1899. 
Aceeași imagine va reveni după un an în altă armonie cromatică, în conformitate cu preceptele impresionismului (Bazin cu nuferi, armonie roz). 
„Crinii de apă” sunt surprinși într-o varietate de ipostaze, în funcție de momentul zilei, de reflexele luminii, de stările sufletești. Sunt când flori pline de carne vegetală, în culori puternice, când prezențe abia sesizabile, vaporoase, parcă răsfrângeri de o clipă ale apei, ale misterului din adâncuri, când lumini ivite din apele grele, întunecate, la ora înserării.

Nuferi, 1904

Nuferi, 1904

Atât tratarea formei geometrice, cât și cea coloristică dovedesc plăcerea pentru metamorfoza secretă a naturii. Sunt nuferi albi, roșii, galbeni,  albaștri, în tonuri violacee, uneori doar pete difuze pe apă, în vecinătatea unei sălcii plângătoare, scăldați în lumină sau, dimpotrivă, în tușe sumbre, aproape amenințătoare.

Nuferi 1906

Nuferi, 1907

Din 1914, la îndemnul lui Georges Clémenceau, Claude Monet pictează o serie nouă de nimfe ale lacului, nuferi în tablouri uriașe ca dimensiuni, în ideea de a fi expuse împreună într-un spațiu larg, suspendate în cerc. Imaginile acestea ar urma schimbările de lumină și atmosferă ale ciclului diurn sau ale ciclului anotimpurilor. Ele trebuie să creeze, spunea pictorul, „iluzia unui întreg fără sfârșit, a unui val fără orizont și fără țărm”. 

Acești Nuferi (Nymphéas), opt la număr, pânze dreptunghiulare cu latura orizontală ajungând până la 17 metri, sunt expuși la Musée de l’Orangerie din Grădina Tuileries din Paris, în două săli ovale, creând astfel în bună măsură atmosfera imaginată de pictor. Imensele tablouri au fost oferite de Monet Franței a doua zi după armistițiul din 11 noiembrie 1918 și instalate la Orangerie în 1927, după moartea artistului.

Nymphéas( muzeul Orangerie)

Notă. Dați clik pe imagini