Se afișează postările cu eticheta tradiții. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tradiții. Afișați toate postările

vineri, 1 februarie 2019

Salcia -Tradiții și legende (II)

Motto:
Era, în fiecare din noi, o salcie despletită”.
(G.M. Zamfirescu , ”Maidanul cu dragoste”)



Salcia plângătoare se regăsește în numeroase culturi(europene și orientale), în  mituri și credințe populare (legate de magie).
***
Străvechii celți foloseau un alfabet al arborilor, în care fiecărui copac i se atribuia un rol în cadrul roții anului, specific sistemului lor astrologic.
Asociațiile magice celtice ale salciei cuprind dragostea romantică, vindecarea, protecția, fertilitatea și misterioasa putere a femeii. Sub acest aspect, “luna salciei” era considerată “luna vrăjitoarelor” sau “luna echilibrului."
Druizii respectau salcia și o considerau  sacră, pentru că, în credința lor, ea era un arbore primordial, în ramurile căruia fuseseră tăinuite doua ouă stacojii, care adăposteau soarele și luna. Salcia a protejat cele două ouă până când acestea au fost clocite îndeajuns. Din această perspectivă, salcia este asociată cu “arborele vieții” sau creației. Totodată, celții considerau că viața este strâns conectată cu acest copac, deoarece credeau că ea este localizată în șira spinării, formată, conform unor legende, din trunchiul unei salcii.
***
O legendă de origine engleză (dupa unii, poloneza), pornește de la denumirea populară ”Salcia pisicii”, pentru “Salix discolor,"  (“pussywillow”). 
Potrivit povestii, pisica unui țăran adusese pe lume, într-o primăvară, o grămadă de pui,pe care nu avea cum să-i hrănească. Țăranul s-a hotărât să arunce pisoii într-un râu, dar mama-pisică a alergat la malul apei pentru a-si salva progeniturile. Nefiind, îndeajuns de puternică pentru a-i salva pe toți de la înec, a început sa se tânguie amarnic, mieunatul ei alăturându-se mieunatului puilor care se luptau cu valurile. Sălciile de pe mal auzind aceste strigăte de disperare, si-au întins crengile peste ape și i-au salvat . 
Fiecare primăvară  ne amintește de aceasta întâmplare, când ramurile fragede ale salciilor se acoperă de ”mâțișori”.
***
Povestea “salciei albastre," de sorginte chinezească,ne vorbește despre o frumoasă fată, numita Koong-shee, și iubitul ei, Chang, a căror dragoste s-a înfiripat sub ramurile unei salcii. Tatăl fetei dezaproba legătura ei cu Chang, fiindcă acesta nu era de viță nobilă, așa încât și-a trimis slujitorii să-l asasineze. Martoră la uciderea iubitului ei, Koong-shee s-a sinucis.
Legenda spune ca zeilor le-a fost milă de cei doi îndrăgostiți și le-au transformat sufletele în nemuritoare păsări ale dragostei, care colindă cerurile fără a se despărți vreodată.
***
În magie sau vrăjitorie, bagheta creată dintr-o ramură de salcie conține toate calitățile acestui arbore, la care se pot adăuga, unele caracteristici, legate de uzul ei personal. Baghetele sau nuielele din salcie sunt utilizate ori de câte ori este nevoie de o conectare cu intuiția, visurile, viziunile, sau poezia, ori când avem de a face cu o imobilizare emoțională sau un exces sentimental, sau cu sentimente negative care trebuiesc înlăturate.


duminică, 9 iunie 2013

Bujorul-legende și simboluri

 

Denumirea științifică al bujorului, Paeonia lactiflora, provine din numele Paeon, o divinitate a vindecarii.
Paeon, elev al lui Asclepius, zeul medicinii și al vindecării, fusese învățat de zeița Leto (mama lui Apollo și zeitate a fertlității) cum sa găsească pe muntele Olympus (Olimp) o rădăcina magică care avea darul de a alina durerile femeilor la naștere. Acest lucru a provocat invidia lui Asclepius, și dorința lui de a-și ucide învățăcelul. Pentru a-l salva din mâinile lui Asclepius, Zeus l-a transformat pe Paeon într-o floare de bujor. În antichitate, semințele de bujor erau folosite frecvent de femeile aflate în pragul nașterii.
Utilizat pentru a vindeca rănile lui Marte și Pluto, bujorul era inzestrat cu puteri majore datorate înfloririi lui in noptile cu lună plină. Pentru a folosi puterile vindecatoare ale acestei flori, se spunea ca rădăcinile trebuie culese numai în timpul nopții. Dacă cineva deranja bujorii la lumina zilei, ciocănitorile își făceau apariția și scoteau ochii nefericitului culegător.


În China unde cultura bujorului are o vechime de mai mult de  de o mie de ani, aciasta floare este omagiata  ca simbol al longevității.
Numit în chinezește “Sho-yo” (“plantă medicinală”), el reprezenta familia regală din China și era considerat o floare a prosperității și un simbol al frumuseții și bogăției.
Într-o legendă chinezească se povestește despre bujorul din templului lui Sorim din NakYang.
Regina Mu, în toiul unei petreceri care avea loc în orasul Jang-Ahn, a vrut să își demonstreze autoritatea supremă și le-a poruncit tuturor florilor să înflorească în același timp, pentru a o face fericită.Toate florile i s-au supus, cu exceptia bujorului. Infuriată, regina l-a exilat în provincie, în localitatea NakYang. Atunci când a ajuns in locul exilului, bujorul a catadicsit să inflorească. Mânia reginei Mu a sporit, ea poruncind să i se dea foc bujorului, însă acesta chiar și după ce a ars, a continuat să înflorească.
Din aceasta legendă provine simbolul bujorului ca floare a loialității.
A patra lună din calendarul chinezesc este numită ”Luna bujorului”.


În Japonia bujorul este un simbol al prosperității. În trecut numai familiile cu adevărat bogate permițându-și să-l  aibă în gradină. Aici bujorul este floarea lunii iunie.

În România,  tradiționala “Sărbătoare a bujorului” are loc în fiecare an, la jumătatea lunii mai,  în localități precum Gura Raului (Sibiu), Comana (Giurgiu), Radomirești (Olt, Plenita (Dolj), Saru Dornei (Suceava),  Rediu (Galați) .
In vechime, bujorii erau folosiți pentru tratarea unor afecțiuni, precum dureri de dinti  dureri de cap sau anchiloze. Se spunea că aceste flori ar putea oferi protecție împotriva unor posesiuni demonice sau a deochiului, ele fiind amplasate de-a lungul drumului către ușa de intrare a caselor.

                                                       ***
În folclor, bujorul era legat de lună pentru că se credea că fusese creat de zeița Lunii, pentru a-i reflecta pe timpul nopții razele.
În Evul Mediu, “lunaticii” erau tratați prin acoperirea corpului lor cu frunze și petale de bujor. Totodată, se credea că semințele de bujor puse sub pernă puteau împiedica apariția coșmarurilor.
Se mai spune că bujorul are calități de stimulare a vieții sexuale. Florile de bujor dintr-o vază sau chiar un tablou cu bujori așezat în dormitor creează un efect benefic în plan erotic.

Bujorul este floarea emblematică a statului american Indiana.