Lalele

Autor: Ion Pillat

                 
                                 De pe podele urcă valuri moi
                                 De umbră și pe masă se întind.
                                 Oglinda-și limpezeste iazul mort
                                 Intr-un izvor cu seară, cristalin.

                                 Lumina zboară vie peste geam.
                                 Amurgul din afară le-a uitat.
                                 Lalelele ce galbene mai ard
                                 In sfeșnicul subțirelui pahar.

                                 Potirul nou al florilor e pumn
                                 Inchis ușor pe câte-un licurici,
                                 Potirul lor de porțelan acum
                                 Își strânge-n umbre focul licărit.

                                 Lalele stinse din odaie fug,
                                 Oglinda-n apa morților le ia,
                                 Năluca lor, în vis, rămâne fum.
                                 Așa doresc și sufletu-mi să stea.