Odă narciselor galbene

Autor:
 William Wordsworth 

                                      Singur ca un nor am hoinărit,
                                      Care se-nalţă peste văi şi dealuri,
                                      Când deodată o mulţime am zărit:
                                      O oaste de-aurii narcise-n valuri.
                                      Chiar lângă lac şi dincolo de nori,
                                      De nici credeai că nu sunt decât flori.

                                      Etern, ca soarele ce ne zâmbeşte
                                      Din Calea Laptelui străluminând,
                                      Se-avântă-n zare voiniceşte,
                                      Pe malul unui golf trecând.
                                      Narcise mii văzut-am deodat,
                                      În dans vioi, înaripat.
                                      Până şi undele dansau, dar ele
                                      Se întreceau cu valurile grele.

                                      Mai vesel n-ar putea să fie
                                      Poetul, într-o altă companie.
                                      Priveam şi iar priveam şi mă gândeam
                                      Că-i mai frumos decât eu socoteam.
                                      Când pe divan voi sta întins,
                                      Trândav sau gânditor, de visuri prins,
                                      Aceste amintiri îmi vor cânta
                                      Ce fericită este solitudinea.

Traducere de Viorel Agocs

Lavande ou Lavandin

Auteur: Louis Fontas

                        Arbrisseau délicat, or bleu d'un clair vallon,
                        Colorant les coteaux en moyenne montagne,
                        Il plaît aux randonneurs sillonnant la campagne,
                        Enivrés des senteurs portées par l'aquilon.

                        La romaine Lavande imprégnait l'eau des bains,
                        Ainsi que le peignoir vêtu par le baigneur.
                        Puis, l'or bleu Provençal se montra grand seigneur,
                        En offrant ses bienfaits aux doctes carabins.

                        Le Lavandin nouveau, la Lavande des Alpes
                        Expriment leurs couleurs en formant un épi,
                        Variant du violet au doux mauve pâli,
                        Fauchés de pieds touffus que l'ensileuse scalpe !

                        En final distillés par procédés divers,
                        Ces épis aux humeurs très providentielles,
                        Excellent dans le don d'huiles essentielles,
                        Utiles pour des soins, des parfums, des desserts !

                        Lavande ou Lavandin, leur charme est sans pareil.
                        En eux vit un symbole évoquant la tendresse,
                        Et si vos coeurs blessés recherchent leur adresse,
                        Ils la retrouveront où règne un chaud Soleil!

Increzute și frumoase

Autor: Ovidiu Oana-pârâu

                                        Încrezute şi frumoase,
                                        printre ronduri risipite,
                                        trei gerbera arătoase,
                                        s-au pornit pe turuie:

                                     - Ia te uită, ce lalele !
                                       Doar boboci cât degetarul.
                                       N-au găsit nimic în ele,
                                       viespile cătând nectarul.

                                       Panseluţele-s prea mici,
                                       ce să mai vorbim, surată ?
                                       Poate doar nişte pitici
                                       le-ar dori pentru o fată.

                                    - Nici narcisele nu-mi plac,
                                       Prea aruncă-n jur miroznă !
                                       Zise una sub cerdac:
                                    - S-o miroşi ? Asta da poznă !

                                    - Fetelor, ce ziceţi oare ?
                                      Trandafirul de-l alegi,
                                      sigur, e frumos, dar doare
                                      de te-nţepi când îl culegi.

                                      Au ţinut-o, zi lumină,
                                      luând la rând pe fiecare.
                                      Pe-nserat zic: - Din grădină
                                      suntem cea mai mândră floare.

                                      Cât bârfesc -deh, lungă-i boala-
                                      vântul trece în tăcere
                                      şi le scutură petala,
                                      cu doar blânda adiere

Parfum de liliac

Autor: Vera Crăciun
(Galați)

                                   Liliacul se deschide…
                                   Câte stele sunt pe ram
                                   Și ce jocuri violete!

                                   Cu privirea-mi le destram.

                                   Sărut una câte una,
                                   Iar al lor parfum dulceag
                                   Mă îndeamnă să-nchid ochii…

                                   Sunt un visător pribeag.

                                   Transform clipa, cea de faţă,
                                   Într-un foșnet violet,
                                   Strâns la piept cu gesturi fine,

                                   În plutirea-mi de balet.

                                   Şi-o frântură, dintr-o viaţă,
                                   Luminată-i de culoare,
                                   De petale violete: farmec, vis!

                                   Toate-ntr-o floare!

Poezii cu parfum de levănțică

Motto:
”Elle était belle comme ces petits sachets de lavande qu'on presse pour en exhaler les parfums.”
(Sylvain Tesson: Aphorismes sous la lune et autres pensées sauvages (2008)

Laurette Condom
( Mon recueuil magique de poesie- overblog )

                      Elle s'étend,
                      S'étire, et, ondule.
                      Recouvrant le plateau
                      D'un mauve velouté.

                      Elle émerveille les yeux,
                      Elle colore les champs violet.
                      La où dansent les abeilles
                      En nuage bourdonnant
                      La lavande doucement,
                      Flotte dans l'air.

                      Tandis que le soleil
                      Généreux et abondant,
                      Réchauffe les cailloux,
                      De ses rayons ardents,
                      Sous la voute épurée,
                      D'un immense ciel bleu.,

Robert Desnos : La  Lavande
( Recueuil ”Chantefleurs, 1944-1945)

Lavandière, lavandière !
As-tu vu le poisson bleu
Qui nageait dans la rivière ?
Il t’apportait la lavande,
La lavande en bouquet bleu,
Poisson bleu, fleurs de lavande,
Poisson bleu.

Lăcrămioarele

Autor: A. Jucu

                                
                                         Luna mai e numai viaţă
                                         Inundată în verdeaţă
                                         Este luna în splendoare
                                         Cu balsam de lăcrămioare

                                         Dalbe flori cu frunze late
                                         Pe la umbră tupilate
                                         Răspîndesc ocrotitoare
                                         Împrejur numai savoare

                                         Şi de ce sunteţi voi oare
                                         Denumite lăcrămioare?
                                         Eu v-aş dezmierda-n privire,
                                         Flori cu vrajă de iubire!

A-nflorit o păpădie

Autor: Otilia Cazimir

                                 
                                         Nici o floare:
                                         Numai pete mari, de soare...

                                         Dar din frunza cafenie
                                         Putrezită-n umbra rară
                                         Iese-un pui de păpădie
                                         Să mai vadă ce-i pe-afară.

                                         Se întinde drept spre cer
                                         Pe codița lui de gumă.
                                         Dar când vede că nu-i glumă,
                                         Că-i tot brumă
                                         Și-i tot ger -

                                         Își adună pămătuf,
                                         În tecuța-i vătuită,
                                         Pentru-o zi mai potrivită,
                                         Soarele călduț, de puf!

Magnolii

Autor: Rodica Nicoleta Ion

                              Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
                              Miresme-mpodobite cu-ametist...
                              Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
                              Încununând eternul paradis.

                              Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
                              Voi care-aţi înflorit întâia oară
                              Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
                              Şi gustul de-nceput de primăvară.

                              Mirese-mpodobite... Câtă pace!
                              Ce taină şi ce linişte de vis!
                              Şi parcul cu magnolii tace... tace...                           
                              Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!

Poezie cu...” NUFERI LA XI-HU”

Autor: Constantin Enache

                                        In oglinzi de mărgărite
                                        Ondulate-n moi covoare,
                                        Peste ape-ncremenite,
                                        Nuferi pun străvechi ștergare.

                                        Insulițe mici, cochete,
                                        Printre unde tremurânde
                                        Strâng alături în buchete
                                        Nuferi mari cu flori rotunde.

                                        Albe flori, ca o mireasă
                                        Ce se-ndreaptă spre altar,
                                        Pete albe de mătasă
                                        Printre frunze verzi răsar.

                                        Mai departe-n alte cercuri,
                                        Gelozii de mandarini,
                                        Nuferi galbeni duc de veacuri
                                        În-ale lacului grădini.

 

Strofe cu ...nuferi

 I.
 Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.( catren de Omar Khayyan)

 II
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.((Eminescu, Lacul)

 III
Azi vreau să-ți aduc din trecut
Un proaspăt parfum amintirii
Surâsul de mult cunoscut
Și vechiul îndemn al privirii.

Te lasă robit amăgirii
Și nu mă-ntreba dacă sufăr:
Pe lacul pustiu al iubirii
E ultima floare de nufăr… (Otilia Cazimir, ”Ofrandă”)

IV - Haiku

De dorul vieții
Îngerii cad pe ape.
Sunt dalbii nuferi.  (haiku japonez ricamiai 13)

                   sub clar de lună -
                   pe lacul adormit doar
                   nuferi veghează.   (haiku de Cezar Viziniuck Cătălin
                        
                                               lebădă-n cuib -
                                               în mijlocul lacului
                                               bărcuțe în roz.  (haiku de Darjan Tanta)

***
*(haiku = gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 versuri formate din 5, 7 și 5 silabe)