marți, 13 decembrie 2011

Flori de cireș în poezia japoneză ( II )


 ”Tanka și haiku sunt în primul rând „poezii de atmosferă” supuse unor reguli aparte, doar lor specifice,supuse unor reguli care se situează intre prozodie și sugeste.ţara cireşilor în floare”. Specia pe care o cultivă ea, „cerasus pseudocerasus”, nu fructifică. Spectacolul feeriei florale are scurte stagiuni preestivale, răgaz de poetică încântare. Se organizează adevărate pelerinaje la locurile celebre pentru cireşii lor. ”

Poemul nu poate fi conceput fără peisaj, fără elemente de pastel. În Japonia există un adevărat cult al florilor în general şi al florilor de cireş în special. Japonia este „
(Ioan Timuș: Japonia,arta,femeia,viața socială”)


Din timpuri imemoriale japonezii au elogiat frumusețea florii de cireș(SAKURA) și le-au dedicat poeme.

   De te-aş rupe să te duc,
   Aş da dovadă de cruzime,
   O, floare de cireş!
   Sub purpuriile petale
   Voi sta privind, până te scuturi… (Yamabe no Akahito)

             Ah, florilor de cireş,
             De v-ar răpi un vânt de munte
             Într-un vârtej ameţitor
             Ca, rătăcit printre petale,
             Să nu-mi mai plece oaspetele! (episcopul Henjo)

                         Flori de cireş,
                         Ca norii risipiţi-vă
                         Ascunzând cărarea
                         Pe care Bătrâneţea
                         Cică s-ar apropia! (Ariwara no Narihira)

                                    Lacrimi vărsate
                                    De ploaia primăverii?
                                    Toţi sunt întristaţi
                                    Că florile de cireş
                                    Se vor scutura curând… (Otomo no Kuronushi)

Poeme haiku din volumul”Antologie de poezie clasică japoneză”(Ion Acsan-Dan Constantinescu)
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu