vineri, 9 decembrie 2011

Flori în poezia japoneză ( I )

Tanka și Haiku
1.”Înclinarea poeţilor niponi spre genul şi versul scurt nu este întâmplătoare şi nu are la bază comoditatea, capriciul sau lipsa de suflu. Oamenii de aici sunt înzestraţi cu geniul miniaturalului, având vocaţia de a reduce arborii impunători la proporţii liliputane şi pajiştea la o singură floare, fără a le răpi nimic din naturaleţea lor.”
(citat din volumul Antologie de  poezie clasică japoneză)  Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1981, autori Ion Acsan şi Dan Constantinescu.

2.O mulţime de reguli stricte izbutesc să facă din grădina japoneză o mică bijuterie […]. Se găsesc în ea atâtea lucruri al căror rost sau simbol nu-l bănuieşti şi care contribuie cu toate la farmecul ei.”
Şi despre tanka şi haiku se poate spune că sunt „mici bijuterii”, fireşte, lirice, în care simbolul joacă un rol preponderent. Dincolo de pitorescul şi originalitatea lor frapantă, toate artele tradiţionale japoneze au o trăsătură comună: dragostea pentru flori şi natură”.
(Ioan Timuș:”Japonia-Arta-femeia-viața socială”,Buc.)


3.Poeme:
             
               Viața mea toată
               Frunze purtate de vânt
               În prag de toamnă
                                          (Kimura Kazashi(poet)

               Grands ou petits
               les chrysanthèmes
               ne rivalisent pas
                         (Mari sau mici,
                          crizantemele,
                          nu concurează între ele)

                                                       Primavara
                                                       Lumea nu mai este
                                                       Decat flori de cireș. (Ryokan )

                    
                                                        Cerne-mi-te lin,
                                                        Ploaie de primăvară!
                                                        Să nu risipeşti Florile cireşului
                                                        Cât încă nu le-am văzut… (anonim)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu