E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, să mor și-n mine --
S-au fost atât de viata pline,
Și azi se sting asa ușor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălămșaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine,
Duioase-și pleacă fruntea lor... --
E vremea rozelor ce mor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu