Prinos de flori

Autor : Al.Andrițoiu

                     Veneam cântând spre ochii-ţi visători,
                     cu mari buchete-n braţ. Aveai pe masă
                     grădini şi-alei de felurite flori,
                     ca în Liban, pontifica mireasă. 

                     Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi,
                     sau flori în munţi, pe nişte stânci severe,
                     flori grase tolănite-n clime dulci
                     şi flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.

                     Dar tu ai râs de gestu-mi desuet
                     şi de neprihănita-i vâlvătaie,
                     ai pus sub îndoială un poet
                     buchetul risipindu-l prin odaie.

                     M-am răzbunat atunci pe flori. Şi sunt
                     duşmanul lor de temut. Dau foc prin Rome
                     de trandafiri, cutreier devastând
                     hectare mari de flăcări şi arome.

                     Fără grădini prin anii mei te plimbi,
                     prădând frumos dactilii amintirii.
                     Am pălmi însângerate şi cu ghimpi,
                     că-n drum am pălmuit toţi trandafirii.