joi, 9 iulie 2015

Un vals: ”Valțul rozelor”

Autor: Al. Macedonski


                                       Pe verdea margine de şanţ
                                       Creştea măceşul singuratic,
                                       Dar vântul serii nebunatic
                                       Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
                                       Întâi pătrunse printre foi,
                                       Şi le vorbi cu voce lină,
                                       De dorul lui le spuse-apoi,
                                       Şi suspină — cum se suspină...
                                       Şi suspină — cum se suspină...

                                       Albeaţa lor de trandafiri,
                                       Zâmbind prin roua primăverii,
                                       La mângâierile-adierii
                                       A tresărit cu dulci simţiri.
                                       Păreau năluci de carnaval
                                       Cum se mişcau catifelate,
                                       Gătite toate-n rochi de bal,
                                       De vântul serii sărutate,
                                       De vântul serii sărutate.

                                       Scăldate-n razele de sus,
                                       Muiate în argintul lunii,
                                       S-au dat în braţele minciunii,
                                       Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
                                       Iar vântul dulce le şoptea,
                                       Luându-le pe fiecare,
                                       Ş-un valţ nebun se învârtea,
                                       Un valţ — din ce în ce mai tare,
                                       Un valţ — din ce în ce mai tare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu