Floare de toamnă...

MOTTO : ”Prima floare înflorită pe Terra a fost o invitaţie la un cântec încă nenăscut”.(Rabindranath Tagore)

Mică lectură de toamnă :

”Crizantemele sunt florile amurgului de toamnă, de o frumuseţe serafică, senină, gânditoare. Sub vălul ploilor mărunte, cenuşii, sunt resemnări superbe, mirări colorate, visări cromatice, clipiri de lumină vie. Numai ele, cu tâlcul lor simbolic pot însoţi pâlpâirea lumânărilor pe mormintele vechi şi proaspete, pe mormintele toamnei.”(Iuliu Bărbat ”Nedeia florilor”
 

Crizantemă – floarea deznădejdii...

                                  
                                   Crizantemă – floarea deznădejdii
                                   Cu parfumul tău trist şi amar
                                   Că-i aproape răsuflarea iernii
                                   Îmi aduci aminte iar şi iar.

                                   Floare enigmatică şi pură,
                                   Palid semn al verii ce s-a dus –
                                   Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
                                   Nici tandreţi nici sentimente nu-s?

                                   Tu, regina frunzelor de-aramă,
                                   Tu, cea sărutată de zăpezi,
                                   Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
                                   Când s-aşterne bruma prin livezi.

                                   Crizantemă – floare solitară
                                   Tu, ce înfloreşti când pomii mor,
                                   De ce mă cuprinde-n fapt de seară
                                   De trecutul mort atâta dor?

                                   Floarea tinereţilor apuse,
                                   Crizantemă – ultim vis aprins,
                                   De ce îmi rămân mereu nespuse
                                   Lacrima şi dorul meu nestins.

                                   În grădina sufletului meu,
                                   Pustiită straşnic de tristeţi,
                                   Stai de-a pururi cu parfumul tău
                                   Tămâind amare dimineţi.

                                   Lăcrimând când gerul te va arde
                                   Şi zăpada floare-ţi va păli,
                                   Te-oi culege şi te-oi pune-n suflet
                                   Şi-mpreună ne vom vesteji.

                                   Crizantemă – floarea deznădejdii,
                                   Floarea ceţii şi-a tristeţilor,
                                   Sub troian de gheaţă când vei zace
                                   Te-oi păstra în rana ochilor.

Autor :Boris Ioachim