Floricele de petunii
(fragment)
Cum păşeam sub raza lunii,
pe cărări cu iarbă deasă
floricele de petunii mă-nsoţeau,
cântând spre casă.
O, voi, flori încântătoare
pentru cine, pentru cine
înălţaţi, cu-nfiorare,
doruri şi cântări senine ?
zi şi noapte mulţumirea,
către Tatăl Creatorul,
ce ne-a pus în piept iubirea!
Mă întâmpinau gorunii
prin poienile-nnoptate,
iar mireasma de petunii
se-nălţa cu pietate.
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu